Exista si parti bune

...pentru "calitatea" de a fi roman. Daca Bucurestiul, cel mai scump oras / bun centru universitar / "daruitor" de locuri de munca din tara, arata ca ultima ghena si e plin de aurolaci, colorati, gropi, si mocirla, ma bucur sa ma aflu printre romanii fericiti care au vazut si alte orase, frumoase, mult mai frumoase, din tara asta.

Primul loc pana acum e ocupat de Sibiu, unde am petrecut un weekend prelungit de Valentine's Day, cu iubitul. Un oras aranjat, civilizat, foarte bine organizat pe partea de turism si transport in comun, curat, cu o gara (desi foarte mica) care bate la fundulet aeroportul Baneasa, oameni primitori si ospitalieri, cazare ieftina cu un raport excelent calitate/pret si fara aurolaci.
Pentru inceput, as vrea sa recomand celor care vor ajunge acolo, locul in care am stat noi, si anume Pensiunea Eli Sibiu, de care am dat din intamplare pe net, si care a fost cea mai buna alegere.
Desi de departe de a fi Paris, de care nu te-ai putea plictisi o viata, Sibiul are farmecul de oras transilvanean foarte vechi, cu multe influente nemtesti, si o "magie" a caselor, pietelor si locurilor de petrecere a timpului liber (din care prefer plimbarile pe stradute si alei) care, cu siguranta, ma va face sa ma intorc.
Un loc care isi merita pe deplin statutul de Capitala Culturala Europeana, si care mi se pare cel mai frumos oras din tara.
Cateva poze:

Holul Pensiunii Eli

Piata Mare

Biserica Evanghelica

Podul Minciunilor

Dumbrava Sibiului

Amintiri din 2010

Acum 2 ani, in 2008, ma grabeam sa imi fac planurile pentru 2009 din timp, si imi aduc aminte ca cel mai mare vis al meu din vremea aceea era sa ma intorc la Paris, lucru pe care l-am si facut, urmat de acela de a terina facultatea, ceea ce s-a si intamplat fara probleme vara trecuta. Treaba asta cu "facutul planurilor" nu s-a intamplat si in 2009 pentru anul in curs, si asta pentru ca am invatat sa traiesc fiecare moment atat de maxim, incat sa nu ma gandesc decat la frenezia clipei intens traite si la bucuriile pe care le am zi de zi.

Revelionul m-a surprins la Sinaia, alaturi de iubitul meu (viitorul sot) si de Didi & Maimu, si cu toate ca aveam timp sa imi pregatesc cele 3 dorinte pentru 2010, m-am trezit pe 1 ianuarie fara plan...
... dupa cum se poate vedea si in imaginea de mai sus.
Cum planul 1 pe 2010 (o noua plecare la Paris in vara) nu se pune, ca biletele de avion stau frumos pe raft inca din ziua in care mi-a venit ideea de a ma intoarce, de data asta, alaturi de logodnic... m-am hotarat si la cele singura dorinta pe care, in calitate de pestisor auriu, am datoria s-o implinesc anul asta.
Imi doresc sa ma intorc la scoala. Pentru cei care nu stiu, regret sa recunosc ca am ramas pe bara un an de zile. Am terminat facultatea, am porcait ASEul, am plecat cu un gust nasol din facultate (motivele le-am tot scris pe blog, e inutil sa revin asupra lor) si m-am demotivat (sau auto-demotivat). Cu toate ca vara trecuta, intrasem la un master la Universitate, eram mult prea innebunita dupa plecarea in Franta ca sa imi amintesc ca trebuie, totusi, sa imi confirm locul si, cand in cele din urma m-am hotarat sa fac asta, era deja prea tarziu. Initial, nu am fost deloc suparata pe treaba asta, luand experienta negativa ca pe un bun moment de a face o pauza si de a iesi din ritmul nebun de casa-munca-facultate-munca-casa, insa dupa cateva luni, imi lipseste o sesiune, imi lipsesc carti de sute de pagini pe care sa le deschid cu cateva zile inainte de examen si sa ma apuc de invatat. Asa ca imi doresc in vara sa ma intorc la scoala, mi-am si luat concediu in ziua admiterii si sper sa fie bine, avand in vedere ca de data asta chiar vreau sa imi dau interesul.
Da, nu mai am 3 dorinte, ci numai una, pentru ca am invatat in ultimele luni un lucru deosebit de important, si anume, ca in relatiile cu cei din jurul meu si in ceea ce priveste orice modalitate de relaxare (concediu, seri cu prietenii sau cu baby, intalniri cu vechi amici etc) nu trebuie sa imi fac planuri, totul vine de la sine.

Inapoi la treaba

Ma uit la postarile de acum aproape un an in urma si vad ca aveam momente cand scriam chiar 3-4 articole pe zi, constant, si constat cu un pic de melancolie ca de 3-4 luni n-am mai creat nimic.
A fost o perioada lunga, timp in care am consolidat logodna cu baby, in care ne-am bucurat impreuna, ne-am plimbat si in care am reusit sa invatam cat de mult se poate iubi.
M-am intors!
Si am multe de povestit!