Raluca

Am intrat la master, la Sociologie, pe Managementul Resurselor Umane. Marti plec la Paris, iar maine ma intorc la Brasov. Am terminat primul modul de franceza, si am, de maine incepand, 17 zile de concediu, in care o sa jonglez cu distantele: Brasov, Zarnesti, Bucuresti, Paris, Versailles, Bucuresti si Deva.
Am inceput sa scriu la blog prin martie, cand tot ce visam erau cele cateva multe luni pana la plecarea in Franta. Am continuat sa scriu pe blog in mai si iunie, prinsa intre sesiune si iubirea bolnava din trecut, intre extaz si nervozitate.
Maine plec la Brasov. Obisnuiam sa cred ca sunt blogger. Azi nu mai sunt eu.

Povestea noastra

Eu... recently

Azi m-am inscris la Master. La sociologie, pe managementul resurselor umane, 20 de oameni pe un loc la buget, eu fosta absolventa de ASE cu un handicap al mediei de licenta (aaahhh, si am promis ca nu ma mai gandesc la asta), pornind din start din 9, si nu din 10, asa cum se intampla acum multi ani cand rupeam Romania in doua, cu cele 3 titluri de campioana...
Si desi admiterea asta a fost un pic fortata de ai mei, fiindca eu cazusem intr-o stare de delasare totala, avand experienta celor 3 ani pe care i-am urat in ASE, totusi sunt multumita, si cu toate ca e mai greu sa rup gura targului acum si sa fiu in cei 10 bugetari, nu ma mai sperie nici gandul de a intra la cu taxa.
Mi-e dor de Adrian, mi-e dor de noi, mi-e dor de Brasov si de Zarnesti, si de cumnatelul (tesoro) si de plimbarea cu telecabina si de exaltarea din gara cand am vazut atatea luminite si blocuri la Brasov, pe 4 septembrie seara...
Acum ne vedem pe skype, la fel ca la inceput si imi amintesc mereu de vocea calda si prietenoasa a lui Adrian de la Brasov...

Il iubesc... Il iubesc mult mai mult ca ieri, dar infim mai putin decat maine...

Atat de aproape

Esti aproape, chiar daca esti departe, si da, te simt in fiecare frunza care cade acum, la inceput de toamna... in fiecare picatura de ploaie care imi atinge obrajii, in fiecare sunet pe care il aud, in fiecare minut ce se scurge. Te simt cand imi ascult respiratia care pana nu demult era langa a ta... O sa ma intorc, dragostea mea. Nu exista pret pe care sa nu fiu in stare sa il platesc, ca sa ajung langa tine din nou. Nu e departe nici momentul in care, atunci cand imi voi lua bilet Bucuresti - Brasov, va fi doar un bilet fara intors.
Te simt, dragostea mea, te simt peste tot, si poate nu imi gasesc cele mai potrivite cuvinte, poate uneori nu sunt suficient de convingatoare, sau poate uneori exagerez. Poate sunt prea visatoare sau prea nebuna, dar stiu ca impreuna suntem totul. Ai incredere, dragostea mea... Te iubesc.

Incredere

Au fost ani in care nu am mai crezut in nimic, ani in care uitasem ce inseamna iubirea, si niste luni recente in care am crezut ca o data cu plecarea lui Vali din viata mea, totul s-a sfarsit. Luni de zile in care seara de seara m-am rugat sa se intoarca la mine...
...astazi, pot spune ca am lasat in urma tot trecutul, daruindu-l tuturor, cu tot cu amintiri si flori ofilite. Cu tot cu lacrimi si regrete ale noptilor pierdute.
Astazi pot spune ca este pentru prima data in viata mea cand traiesc o poveste de dragoste asa cum mi-am dorit, cand toate lucrurile materiale din viata mea nu mai inseamna nimic, cand mi se taie respiratia cand vad pe telefon numele lui si cand sunt dispusa sa o iau de la inceput intr-un loc indepartat de cel in care am crescut, necunoscut, dar atat de familiar.
Il iubesc, il iubesc nebuneste, si e iubirea aia in care simti ca fara celalalt nu ai aer, te simti claustrat.
Faceam la cursurile de franceza saptamana asta niste lectii despre dedicatii, lucruri frumoase pe care oamenii le spun persoanelor speciale din viata lor, care au schimbat cursul evenimentelor.
Astazi, persoana careia as vrea sa ii aduc o astfel de dedicatie, este Adrian, iubitul meu, cel care m-a readus la viata. Te iubesc. Asa cum nu am mai facut-o niciodata. Ai incredere in mine...

O iubire de vis

Biletul spre tine

Imi faceam acum ceva vreme un fel de test de personalitate cu bla bla-uri despre cand iti vei intalni iubirea, chestii pe care le faci acasa din plictiseala cand nu ai la ce sa te uiti pe net. Spunea in testul respectiv ca o sa-mi intalnesc marea dragoste peste cateva luni, dar ca voi fi ultima care isi va da seama de asta. Marea dragoste? Lumea se oprise candva la cineva... O alta mare dragoste? Care sa o poata rasturna pe cea care alta data anunta sfarsitul lumii?
...Si sa nu cred in profetii?...
Iubite, esti departe... inca.
Nu-mi vine sa cred ca am biletul spre tine. Nu-mi vine sa cred ca nu mai esti departe.
4 septembrie...
Un colt de rai si Adrian...
Biletul spre tine...

Una din melodiile noastre

Obisnuiam sa fiu part time blogger.
Azi nu mai pot, cuvintele nu mai vor... Dorul e mai presus de orice... Cate zile, ore, minute si secunde mai avem?...