sâmbătă, 14 noiembrie 2009

19 secunde...

Cand eram in liceu, imi amintesc si acum, citeam enorm. Literatura romana, ce-i drept, majoritar din bibliografia de bac, dar din Eliade si Rebreanu am citit tot ce mi-a cazut in mana, si cred ca mult timp de acum inainte "Nunta in cer" va fi cartea mea preferata, pe care as recit-o oricand cu placere.
De ceva vreme incoace, de cand m-am hotarat ca am si eu un colt al meu, am inceput sa citesc literatura franceza, si nu Balzac sau Hugo (nu am inca bagajul suficient de cunostinte lingvistice sa fiu capabila sa inteleg tot, dar e in curs de dezvoltare), ci scriitori mai mult sau mai putin cunoscuti, majoritatea moderni.
Ieri am terminat o carte teribil de impresionanta, care am inteles ca se gaseste si in Romania, scrisa de Pierre Charras, intitulata "19 secunde". O recomand cu mare drag.
Gabriel si Sandrine, un cuplu de varsta mijlocie, casatoriti de peste 20 de ani, stabilesc sa aiba o intalnire mai putin obisnuita, menita sa puna capat unei relatii sau, dimpotriva, sa ofere o a doua sansa vietii impreuna, amenintata de rutina si uzura. O intalnire pe peronul RER-ului in statia Place de la Nation, o intalnire la care daca, ar veni amandoi, ar insemna o luare de la capat, un nou inceput. Dar, la capatul celor 19 secunde decisive, timpul cat rama "Zeus" a metroului parizian, ducand cu ea cateva existente contemporane basculand intre solitudinea urbana si setea de fericire - tanara adolescenta aflata in drum catre iubitul ei, profesor de franceza la Vincennes, sotia pictorului ratat si barbatul in bluzon galben, care face uitata in rama de metrou o sacosa -, se taraie pana sa se opreasca definitiv in lungul peronului, povestea de dragoste a celor doi protagonisti va avea un final pe cat de neasteptat, pe atat de brutal.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu