miercuri, 4 noiembrie 2009

Setea

E cat se poate de adevarat ca veghez la poarta inimii tale, fie ca e zi, sau ca e noapte. Chiar si atunci cand nu vrei sa ma asculti, chiar si atunci cand te indoiesti ca as putea fi eu, si, cu toate astea... sunt aceeasi Raluca Ungureanu, asteptand un mic semn, ca stii ca sunt langa tine.
As vrea sa stii ca, de fiecare data cand ma vei chema, voi fi acolo langa tine in mai putin de cateva secunde. Ma intorc de fiecare data la tine cu dorinta nebuna de noi, cu acea pasiune care depaseste toate granitele pe care mi le-am imaginat pana sa fim impreuna. Si de fiecare data cand ma chemi, voi veni sa iti luminez singuratatea intunecata.
Stiu tot ce trebuie sa stiu despre tine, ca si cum te-as cunoaste din copilarie, ca si cum am fi crescut impreuna, si orice lucru care te afecteaza e important pentru mine. Iti cunosc pacatele, grijile, si dorintele, si incerc sa le fac una si aceeasi cu ale mele. Imi vine sa urlu, e un dor nebun care ma apasa, am inelul pe deget si mi-e teribil de greu ca nu esti aici.
Te iubesc.

Un comentariu: