miercuri, 18 martie 2009

Ca tot veni vorba de nostalgie...

3 dimineata, alarmele de la ambele telefoane suna deja de minute bune...De ce tocmai azi? De abia m-am chinuit sa adorm la 1, macinata de ganduri si planuri pentru ce urma sa fie prima zi din Paradis. Prin somn reusesc sa dau un snooze si adorm la loc, dar dupa 5 minute ma trezesc buimaca. Cu ochii lipiti de somn, caut cu disperare in agenda si formez un numar, pe care l-am format de sute de ori pana acum, e de altfel si ultimul pe care il apelasem aseara. Suna o vreme, apoi apel respins. Deja devin stresata. Insist. In cele din urma, Slava Domnului,imi raspunde. Uit de buna dimineata si de scuzele de rigoare...
- Blondo, te-ai trezit?
- Fata, te-ai tampit, e 3 dimineata!
- Femeie trezeste-te ca la 3,40 te asteapta 120-u in fata la scara blocului! ...
Nu mai tin minte ce a urmat in momentul imediat urmator, ma trezesc dintr-o data imbracandu-ma, valiza e facuta de aseara, laptopul si incarcatoarele sunt in geanta, la locul lor, in camera mea e mai ordine ca niciodata... Trantesc usi, fac zgomot, scol toata casa in picioare... Treziti-va flocilor, le zic alor mei, intr-un sfert de ora e taxiul in fata casei. Bagajele deja sunt la parter, nu mai am stare, ies afara sa fumez o tigara, trag 2 fumuri si o arunc, are un gust mai infect ca niciodata. Ce cacaturi sunt kent 4 astea, pfui. Se vad deja lumini la poarta casei, si 120u trage un claxon sa ma avertizeze ca e aici... imi iau un la revedere rapid de la parinti, sora mea doarme, nu-i bai, o sun la pranz sa ii spun ca am plecat... Urc in masina, blonda doarme pe ea,120-u iar are bancuri in el de dimineata, se plange ca la ora asta e plin de prosti in oras. Imi vine sa zic imi bag p*** in ei dar ma abtin. Imi aduc aminte ca am uitat sa ma machiez, eh, macar mi-am facut parul cu placa si lentilele de contact sunt la locul lor. In 5 minute ajungem la aeroport, pe Baneasa bate vantul, sau mai pe romaneste p*** snacks... Ii promit solemn lu 120u ca o sa ii aduc un turn mare mare mare, o scutur pe blonda: trezeste-te floaco.
La naiba, e 4,30, am ajuns cu 3 ore mai repede. In fata aeroportului iar imi aprind o tigara, ce dracu de gust au in dimineata asta. Blondo da-mi dracu niste slims-uri ca zici ca fumez un cacat. Nu mai am stare, blonda s-a mai trezit si incearca sa ma incurajeze, hai fata ca mai avem 5 ore. Imi vine sa-i zic ca mai avem o p*** dar ma abtin. Se face 5,30, deja incep lucrurile sa se miste. Predam bagajele, prezentam pasapoartele, aeroportistul bine ca nu ma cauta si-n cur, si ajungem in duty free. Prin peretii din geam se vede avionul, sunt stresata ca nu pot sa fumez, si ca mai sunt aproape 2 ore pana la 7 jumate.
Blonda are chef de bancuri. Rad pe fond nervos.
Se lumineaza de ziua. Sala se umple de romani, unii mai tarani, altii mai corporatisti. Sunt cu Blonda, azi o iubesc mai mult ca niciodata. Blondo, ne-au dat loc pe aripa! Iti aduci aminte cum iti spuneam ce frumos e pe aripa cand ieseam la cafea si visam la ziua asta? Era prin martie, nici nu trecuse iarna bine, batea vantul ca dracu, Francois nu-mi scrisese de 2 saptamani... Si azi... azi e o zi atat de frumoasa.... Blonda nu se satura sa faca poze pe hublou, imi mai face si mie cate una, ii mai fac si eu, si urla la mine: ba raluca, sa se vada dracu si norii in spatele meu. Ii zic o sa ti se vada o p***, mie imi vine sa imi smulg parul din cap... De dormit n-am stare, incerc sa ma iau cu altele, sa fiu atenta la ce-mi zice Diana, dar n-am nici o sansa. Stewardesa ne anunta ca sunt turbulente, sa nu ne mai foim atata. Fac ceva in ele turbulente, ca mintea mea se da de ceasul mortii. 4 ani am asteptat ziua asta si ea vrea sa stau calma??? 4 ani, in care am adormit, m-am trezit, am visat neincetat sa ma intorc pe acest pamant sfant. Deodata se simte o busitura. Ma uit dezorientata la Blonda, Blonda la mine. In dimineata asta, ma prind mai greu la unele faze dar noroc cu ea... fata am ajuns pe Beauvais. Agitatie, romani, imbulzeala... Imi vad in sfarsit bagajul venind pe banda... Hai blondo sa ne luam bilet de autobuz ca se face coada!...
.... Drumul pana la Porte Maillot a fost lung ca dracu, traficu' nu mai zic, imi vine iar sa-mi smulg parul din cap... Coboram din autobuz, luam bagajul, geanta de la laptop ma enerveaza, mi-e cald, o stresez pe Blonda, ii zic c-o iubesc ca sa ma ierte si intram la metrou... Charles de Gaulle - Etoile, sunt fascinata, o iubesc pe Blonda si ii spun cate lucruri minunate o sa facem azi. Imi scot telefonul sa ma uit la ceas, si vad Orange FR pe ecran... Sunt la Paris, dupa 4 ani am revenit in locurile care m-au obsedat zi de zi. Ii mai zic lu Blonda c-o iubesc si ii zic: fata, stiu ca esti moarta, coapta, iti vine sa te aia, esti obosita. Da-l dracu de hotel, ca ne asteapta, ii zic, eu nu rezist daca nu il vad ACUM! Coboram la Chatelet...
Eu am innebunit si Blonda tace... Nici ca putea sa fie mai aproape... Celio Chatelet...Hai Blondo mai repede, hai azi. Blonda vrea sa fumeze, o rog sa se abtina. Sunt romanca, sunt ardeleanca si mai mult decat atat, sunt si nebuna :D, asa ca nu prea imi pasa... Intru cu Blonda in magazin, Blonda ramane un pic in urma, eu zici ca am luat energizante de dimineata. Ne intampina un vanzator un pic dezorientat, dar amabil. Ii zic in franceza ca va, ii zambesc la salutul politicos si ii spun je cherche quelque chose special. S-o gandi astea-s nebune ce dracu cauta cu valizele dupa ele la cumparaturi la ora asta? In spate de tot, cineva supravegheaza aranjarea unor blugi. Merg mai aproape, ma prefac ca ma uit la niste tricouri la promotie, si aud o voce pe care nu am mai auzit-o demult, dar parca as fi ascultat-o tocmai ieri: Puis je vous reinsegner?... La naiba. E 22.11 PM si sunt in Bucuresti. E 18 martie nu 29 septembrie, cel putin asa imi scrie mie pe laptop. Dar pentru jumatate de ora, cat am scris ce e mai sus, am fost acolo, la 2 secunde de el...
Nu stiu cate zile mai sunt, e trist sa le numar, stiu ca mai sunt multe, dar nu pot sa nu traiesc fiecare secunda a vietii mele fara sa ma gandesc ca plecarea va fi inevitabila, revederea noastra va fi inevitabila, cele mai frumoase momente din viata mea vor fi retraite... Mi-e dor!

Un comentariu:

  1. Am citit post-ul asta pe nerasuflate, numai ca in fata mea aparea Berlin (nu Paris), la fel cum scrie pe inima mea momentan. La fel cum o sa fii tu in septembrie pe Charles de Gaulle, asa sper sa fiu si eu in iulie pe Schöneberg sau Tegel...3 saptamani sau 6 luni, old love sau new love...nu conteaza, nu se uita niciodata...Sper sa reusesc sa mai ajung acolo, macar pentru 7-10 zile si, la un moment dat, pentru tot restul vietii...

    PS: Sa nu cumva sa iti stergi vreodata blogul - vreau sa vad cati ani mi-au trebuit sa imi indeplinesc visul si, mai ales, sa vad daca l-am schimbat :)

    RăspundețiȘtergere