Rabdare, timp, vise si ploaie

E marti seara, 17 martie, in Bucuresti ploua marunt si e frig. Stau cu mormanul de cursuri pe birou si nu imi vine sa invat, maine am examen... Citeam pe un forum azi o disputa intre valoarea pe care o are un viitor potential tanar angajat in fata unei corporatii. Valoare data de diplome sau de experienta?

Era acolo povestea unei doamne care terminase 2 facultati impresionante in domeniul biologiei si cercetarii ADN, un master si un doctorat cu nume puternic, avea 37 de ani, lucrase 4 ani ca agent de turism si se plangea ca nu o angajeaza nimeni. Anul acesta voi termina si eu prima si ultima facultate, de master nu ma gandesc sa ma apuc (prea multe mizerii vazute in ASE timp de 3 ani, trist e ca majoritatea mizerii umane), am un job de care sunt multumita si pe care il fac cu placere la o companie careia ii sunt fidela de 1 an si 5 luni, in care am reusit sa promovez, in care am apreciat si am fost apreciata, in care am invatat ca trebuie sa gasesti solutii, sa fi deschis, ambitios, optimist, dinamic.

Nu, nu este o reclama pentru firma la care lucrez, ci pur si simplu o constatare. Sunt multumita de mine, de ce am reusit sa fac, nu regret ca din tripla olimpica nationala, acum de abia imi iau examenele, pentru ca stiu ca drumul pe care trebuie sa il urmez s-a deschis demult. Ce voi face cu diploma de Management? Va sta marturie nepotilor mei ca bunica lor a fost in stare saraca sa faca si ea o facultate. Lucrand, am invatat multe lucruri, majoritatea pe care le-am aplicat in viata mea.

Unul foarte important este rabdarea. Timpul inca mai are rabdare cu mine sa numar cele 6 luni si x zile cate au mai ramas pana sa ma intorc la Paris (o sa vorbesc intr-o postare viitoare mai mult despre asta). Un alt lucru este pasiunea pentru ceea ce faci. Nu e seara sa nu ascult melodii in franceza, sa nu stau sa fumez o tigara si amintirile mele sa fie toate in limba lor. Am invatat ca orice obstacol poate fi un pas inainte. Nu a fost sa plec anul trecut, dar cred ca niciodata nu mi-am dorit mai mult ca acum sa ma intorc. Toate sentimentele si gandurile mele se leaga de un singur loc. Mi-e dor intr-adevar sa vad rasaritul pe Champs Elysees. Mi-e dor sa ma prinda ploaia la Opera. Mi-e dor pana si de cafeneaua de la Notre Dame unde nu exista scrumiere.

In facultate am invatat teorii, formule, am fost umilita si orice incercare de a fi altfel, receptiva, deschisa, a fost privita urat. Nu am invatat sa sper si sa cred in mine.

Ploua in Bucuresti. E frig si maine am examen.Trist.

Dar maine e o noua zi de munca. Si o noua zi pe care o voi taia din calendar. Si pentru asta ma voi trezi maine optimista!