luni, 19 octombrie 2009

Paris - ziua 2 - toate opririle

Pentru inceput as vrea sa imi cer scuze celor care asteptau mai repede impresii din calatoria la care am visat timp de 4 ani, insa din motive obiective aceasta postare a intarziat sa apara (lipsa de timp, proiecte personale de realizat, sper ca la un moment dat sa ajung cu toate lucrurile la zi).
Revenind la ziua 2, cred ca a fost singura din plan care a urmat "procedura" bine stabilita de luni de zile. Prima oprire a fost Muzeul Luvru, vizitat doar pe exterior, pentru ca, recunosc, nu ne-am trezit in nici una din zile la 7 dimineata sa fim primele la intrare.
Pentru neavizati, Muzeul Luvru este, ca suprafata, cel mai mare muzeu din Franta, fiind in trecut Palat Regal. Luvrul are caracter universal, in el putand fi admirate colectii de arta (picturi si sculpturi) frantuzesti, italienesti, egiptene, africane, etc (mai multe informatii gasiti pe site). Cred ca cel mai vizitat coltisor din cladire este, evident, cel in care este "baricadata" Monalisa care, personal, nu m-a impresionat deloc. Este cat se poate de adevarat ca nu am un spirit artistic educat si cultivat si nu inteleg valorile de arta ca si un cunoscator, dar prin comparatie cu alte picturi vazute acolo, Monalisa mi s-a parut mica, intunecata si foarte baricadata.
Impresionant la Luvru, de data asta pe exterior, sunt piramidele din sticla, inclusiv piramida inversata la care se ajunge foarte usor coborand la statia de metrou (linia 1) Palais Royal -Musee du Louvre. Sunt deosebite, placute vazului, si genereaza inca un regret ca la noi asa ceva nu exista.
Cu Ilinca si Ana in fata Luvrului

Dupa 4 ani, am reusit sa imi fac in sfarsit o poza reusita

Piramida
Opera Garnier - si zona fostului meu loc de munca (asa-i ca eram emotionata?)
Dupa o plimbare prin Tuileries, si avand un al doilea contact cu modul de relaxare al parizienilor (ocazie cu care mi-am pus intrebarea tampita de ce se sinucid oamenii la ei), stand langa un lac, admirand lebede si ratuste cu muzica in surdina, nu am mai avut rabdare si am tras o fuga pana la Opera Garnier, locul pe care in urma cu 4 ani l-am vazut in fiecare zi. 1 octombrie 2005, Celio Opera, primul meu job, primul contact real cu limba franceza, primii prieteni straini, primul tricou vandut, si o iubire interzisa (care cu siguranta n-a fost prima, si n-a ramas nici ultima)... Multe amintiri, multe emotii, un magazin schimbat, dar aceeasi promotie de acum 4 ani (se pare ca in Franta la anumite magazine de vestimentatie promotiile au o anumita periodicitate). De data asta - 2 perechi de pantaloni cu 69 de euro. I-am luat actualului meu logodnic un tricou care ii vine perfect, si am pornit mai departe.

Da, m-am intors pe Champs Elysees...

Place de la Concorde

Eglise Madeleine

Cocalarisme
O sa fac aici o scurta remarca a faptului ca am vazut si noi pe Champs Elysees magazinul celebru de genti si portofele Luis Vuitton. Cum o ocazie din asta mi s-a ivit o data la 21 de ani, macar de placerea ochiului am tras o privire inauntru. Din aceasta experienta, am invatat ca nu trebuie sa calci niciodata in acest magazin, unde toti vanzatorii arata ca niste oameni de afaceri si nu exista geanta care sa coste sub 2000 de euro. Alea de 1 milion din Meli Melo oare ce-or avea? Concluzie... Luis Vuitton - venit, vazut, NEPLACUT!!!
Grande Arche de la Defense

Orange Shop (mai mici si mai nasoale ca la noi)

La Defense (biroul ala de pe colt sa stiti ca este al meu)

La Defense (un fel de Pipera a Parisului)

Pe acolo e drumul catre France Telecom
Mami, venim !!!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu