Ziua 4 - Versailles & friends

Desi nefacand parte din planul initial, avand in vedere ca pentru Vaux-le-Vicomte si Fointainebleue nu am reusit sa gasim un program de vizitare pentru perioada in care am dorit noi, vinerea a fost dedicata unei vizite la Versailles. Orasul este situat destul de aproape de Paris si se ajunge usor cu RER C, de la statia Bibliotheque Francois Mitterand. Din tot ce am vizitat, Versailles-ul mi s-a parut cea mai buna expresie a megalomaniei domnitorilor francezi. Adica pe vremea in care romanii se bateau cu turcii, de ne incendiau aia bisericile si ne violau femeile (ca desi nasoala, cam asta era istoria noastra pe vremea aia), in Franta se construiau palate poleite cu aur, se conduceau armate adevarate, se creeau dinastii regale...
Despre palate, gradini si istoria locurilor puteti citi pe site, iar pentru o prima vizita recomand un audio-ghid. Cum palatul este foarte mare si putini dintre noi cunosc detalii legate de constructia lui, precum si de regii din perioada respectiva, si la ce servea fiecare camera, recomand celor care vor ajunge un audio-ghid. Un fel de walkie-talkie cu casti care "spune" povestea fiecarui coltisor. Mai jos, cateva imagini...

Dupa vizita de la Versailles, ne-am oprit la Domul Invalizilor, sau muzeul armatei, locatie care adaposteste si mormantul lui Napoleon. Din pacate nu am reusit decat sa il vizitam pe exterior, pentru ca la ora respectiva (undeva in jur de 17,30), vizitele interioare se incheiasera. Ne-am facut, totusi, cateva poze acolo, si mi-am promis ca la urmatoarea excursie la Paris, pe care mi-o doresc din suflet acum, in februarie, sa vizitez si interiorul. Pentru tinerii sub 26 de ani, tin sa va reamintesc ca intrarile atat la Versailles, cat si la Dom, Luvru, Arc de Triumf, Musee d'Orsay, Panteon sunt gratuite la prezentarea unui act de identitate (recomandabil pasaport).

Seara a fost dedicata vizitarii Turnului Montparnasse, o cladire de birouri de 56 de etaje (+3 pe scari), in care exista cel mai rapid ascensor din lume. O parte a Turnului este disponibila pentru vizitare, biletul costand 10 euro. Lucrez in Bucuresti intr-un sediu de 2 etaje, iar drumul de la parter (unde e fumoarul) pana la etajul 2 (unde am biroul) il strabat in mai mult timp decat de la parterul Turnului Montparnasse pana la etajul 56 al acestuia (liftul urca in aproximativ 28 de secunde toata aceasta distanta). Parerea unanima a tuturor a fost ca din Turnul Montparnasse se vede cea mai frumoasa imagine a Parisului. Recomand vizitarea sa in timpul serii, privelistea este uluitoare.

Dupa aceste 3 vizite, care m-au obosit, dar nu indeajuns incat sa ma extenueze am avut parte de cel mai special moment trait vreodata la Paris, dovada ca intotdeauna omul sfinteste locul. Revenirea mea in acest an s-a datorat in mare parte dorintei neintrerupte de a revedea locuri miraculoase, atat de diferite fata de Bucurestiul gri, de a avea contact cu un stil de viata liber si plin de relaxare, pe care cu greu il poti intalni in Romania, de a ma plimba pe strazi fara sa starnesc comentarii, de a zambi cu complicitate atunci cand simt ca trebuie sa fac asta. Al doilea motiv pentru care m-am intors acolo, deocamdata doar pentru un scurt concediu, a fost dorinta la fel de nebuna de a revedea un om drag, o persoana care desi mi-a fost departe fizic timp de 4 ani, a fost mereu prezenta langa mine prin sutele de mailuri si schimburi de informatii, pareri si sfaturi. Este vorba de fostul meu coleg de munca de la Celio Opera, si un prieten pe viata, Francois, actualmente director adjunct la aceeasi firma, dar la un alt sediu al acesteia din Paris.
Alaturi de el si de amici de ai lui si, insotita, evident, de una din copiloate (celelalte 2 erau moarte de somn pe patul din hotel), am vazut parisul noaptea, din decapotabila. A fost un moment unic, dupa 4 ani alaturi de el, intr-o masina decapotabila in care nu am urcat in viata mea nici macar in Bucuresti, bucurandu-ma de vantul care imi ducea parul in toate directiile si ascultand in jurul meu numai franceza. Imi aduc aminte ca si cum s-ar fi intamplat acum 5 minute, ca si cum tocmai am adormit iar acum visez urat ca sunt in Bucuresti si ca am lasat locuri si oameni dragi la 1880 de km departare. Asa aratam in seara in care m-am urcat pentru prima data intr-o astfel de masina. Poate veti spune ca nu inseamna nimic, dar pentru mine a fost cea mai frumoasa seara din viata mea.