29 septembrie 2009, ziua in care dupa 4 ani fara o zi, am calcat din nou pe pamant frantuzesc. Reintoarcerea nu stiu daca a fost pe atat de emotionanta, pe cat de plina de fericire, fericirea ca revad acel pamant sfant la care am visat neintrerupt din ziua cand l-am parasit in 2005. De data asta, am ajuns pe Beauvais, si nu pe Charles de Gaulle ca atunci, dar "Baneasa" lor low cost, pe cat de luxoasa, pe atat de bine organizata. Ghiseul din care am cumparat biletele de autocar spre Paris era exact la iesirea de la Check out, si nu aveai timp sa fumezi nici macar o tigara pana sa ajungi in autocarul spre City of Lights. Drumul Beauvais-Paris (aprox 80 km) nu e o frumusete extraordinara, doar ca se merge pe autostrada, iar la ei bara-la-bara de la intrarea in oras inseamna ca masinile avanseaza cu 20km/h in mod civilizat, nu stau, nu se aud claxoane, nu se injura "ba boule" etc ca la intrarea in Bucuresti.
Drumul de la Porte Maillot spre Place de la Nation (locatia hotelului) l-am strabatut cu metroul, 16 statii, legatura directa cu linia 1, si cum invatasem pe dinafara gura la care trebuia sa iesim, nu am avut nici un fel de poblema sa gasim iesirea corecta si asta chiar de la prima incercare. Metroul parizian, ca prima impresie, adevarata evident, foarte rapid, practic, lumea degajata, nu fuge nimeni pe scari, nu se imbulzeste nimeni la intrare, nu sare nimeni peste ceilalti calatori sa prinda loc pe scaun. Ca modalitate de transport, avand in vedere ca am ajuns martea, ne-am cumparat un abonament saptamanal valabil pentru Paris si imprejurimi (ajungand pana la Versailles), pe care am dat 30 de euro - pass Navigo Decouverte, valabil pe toate tipurile de mijloace de transport de suprafata sau de subteran, pe care il recomand tuturor celor care ajungeti acolo, pentru ca la cateva calatorii pe zi, se recupereaza banii lejer in decurs de o saptamana.
Revenind la sosirea la Place de la Nation, dupa iesirea la gura dinspre Avenue du Trone, ne-am asezat undeva pe trotuar, sa verificam harta regiunii si sa vedem directia in care trebuia sa mergem pana la hotel, ocazie cu care am cunoscut si primul roman, aflat undeva pe scarile de la metrou, cu un catelus in brate si cersind, evident, dar in mod mai respectuos decat la Bucuresti prin salutarea trecatorilor cu tipicul "bonjour". Auzindu-ne vorbind romaneste ne-a intrebat amabil in limba lui Eminescu "Unde vreti sa ajungeti?"... Am plecat imediat mai departe si am ajuns la hotel fara sa ne ratacim in mai putin de 10 minute.
Primirea a fost prietenoasa, camera era deja gata si dupa un mic repaus, si un telefon dat vechiului meu prieten francez, de care m-au despartit 4 ani, si care trebuia sa stie ca m-am intors, am pornit inspre Chatelet (un fel de kilometrul 0 al Parisului), cel mai mare nod de metrou si tren din oras, dar si cel mai mare centru comercial, pentru a-l revedea, si pentru a incepe incursiunea in orasul meu preferat.
Drumul de la Porte Maillot spre Place de la Nation (locatia hotelului) l-am strabatut cu metroul, 16 statii, legatura directa cu linia 1, si cum invatasem pe dinafara gura la care trebuia sa iesim, nu am avut nici un fel de poblema sa gasim iesirea corecta si asta chiar de la prima incercare. Metroul parizian, ca prima impresie, adevarata evident, foarte rapid, practic, lumea degajata, nu fuge nimeni pe scari, nu se imbulzeste nimeni la intrare, nu sare nimeni peste ceilalti calatori sa prinda loc pe scaun. Ca modalitate de transport, avand in vedere ca am ajuns martea, ne-am cumparat un abonament saptamanal valabil pentru Paris si imprejurimi (ajungand pana la Versailles), pe care am dat 30 de euro - pass Navigo Decouverte, valabil pe toate tipurile de mijloace de transport de suprafata sau de subteran, pe care il recomand tuturor celor care ajungeti acolo, pentru ca la cateva calatorii pe zi, se recupereaza banii lejer in decurs de o saptamana.
Revenind la sosirea la Place de la Nation, dupa iesirea la gura dinspre Avenue du Trone, ne-am asezat undeva pe trotuar, sa verificam harta regiunii si sa vedem directia in care trebuia sa mergem pana la hotel, ocazie cu care am cunoscut si primul roman, aflat undeva pe scarile de la metrou, cu un catelus in brate si cersind, evident, dar in mod mai respectuos decat la Bucuresti prin salutarea trecatorilor cu tipicul "bonjour". Auzindu-ne vorbind romaneste ne-a intrebat amabil in limba lui Eminescu "Unde vreti sa ajungeti?"... Am plecat imediat mai departe si am ajuns la hotel fara sa ne ratacim in mai putin de 10 minute.
Primirea a fost prietenoasa, camera era deja gata si dupa un mic repaus, si un telefon dat vechiului meu prieten francez, de care m-au despartit 4 ani, si care trebuia sa stie ca m-am intors, am pornit inspre Chatelet (un fel de kilometrul 0 al Parisului), cel mai mare nod de metrou si tren din oras, dar si cel mai mare centru comercial, pentru a-l revedea, si pentru a incepe incursiunea in orasul meu preferat.
RSS Feed (xml)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu