Ziua 1 - prima oprire - foto si detalii

Prima oprire, contrar planului indelung elaborat timp de 9 luni, nu a fost nici Notre Dame, nici Place Bastille, ci Chatelet les Halles, kilometrul 0 al Parisului, si, cum am aflat ulterior, cel mai mare nod de metrou din intreaga lume. Zilnic, prin aceasta statie calatoresc aproximativ 750.000 de oameni. Optiunea pentru ca primul loc de vizitat din Paris sa fie tocmai aceasta zona a fost influentata decisiv de faptul ca un prieten drag, pe care l-am cunoscut in urma cu 4 ani, in timpul stagiului desfasurat in Franta, este director adjunct al magazinului Celio, aflat in Forum les Halles, cel mai mare centru comercial din oras. Si cum oamenii sunt mai dragi decat locurile, a fost primul om la care m-am gandit si pe care am vrut sa-l revad inca din momentul in care am tras in piept aer frantuzesc.

Iesirea corecta si cea mai apropiata dinspre metrou catre Forum este aceea prin Place Sainte Opportune, iar distanta de mers pe jos se parcurge in mai putin de 5 minute, trecand mai apoi prin Place du Chatelet.

Dupa o revedere destul de emotionanta, in care am simtit ca timpul s-a oprit in loc (Francois arata la fel cum l-am lasat in octombrie 2005), o trecere rapida in revista a principalelor evenimente traite in acesti 4 ani (da, am terminat liceul, facultatea, am deja peste 2 ani vechime in munca, vorbesc mult mai bine franceza...) si un prim pranz cu gagicile la fast-food-ul Quick, am pornit in cercetarea imprejurimilor, si am ajuns la... Eglise Saint Eustache, situata foarte aproape de Forum les Halles.

Primul "obiectiv cultural" vazut in Paris - primul contact cu modul de petrecere a timpului liber deopotriva a francezilor, cat si a turistilor. Lumea sta degajat pe iarba, vorbeste, canta la chitara, pozeaza si picteaza, admira cerul, se bucura de soare, se deconecteaza de grijile de zi cu zi... Un mod de viata pe care nu l-am intalnit niciodata in Romania. Si, da, sunt subiectiva, dar pentru cei care locuiti in Bucuresti, ganditi-va la weekendurile petrecute la o plimbare prin Herastrau... Aglomeratie, cocalari si pitipoance, miros de vata de zahar, imbulzeala, manele in telefon, tinuta de discoteca in mijlocul zilei... Un eveniment care m-a surprins in mod placut a fost faptul ca, un turist libanez, vazandu-ne facand poze, s-a oferit amabil sa ne fotografieze pe toate 4, primind drept recompensa, evident, o fotografie langa mine. Dupa intoarcerea in tara, am aflat ca turistul respectiv e un fotograf profesionist rezident in Montreal... Si poate sunt fapte care nu conteaza, dar pentru mine toate inseamna un concediu intr-o tara din Linia 1, amintiri dintr-o lume care nu va exista nicicand in Romania.

Revenind la Eglise Saint Eustache, va spun pe scurt ca este o cladire imensa, construita in stil gotic, dar decorata in stil renascentist, lunga de 105m, construita undeva prin 1400-1500 (mai multe informatii gasiti pe site-ul lor, catre care am dat si un link mai devreme), cand la noi inca erau iobagi, cand ne bateam cu turcii si ne incendiam biserici. Daca spuneam candva un "Bun venit in Romania, fixati-va ceasul cu 100 de ani in urma", vizita la Paris mi-a dat revelatia ca in loc de 100, ar trebui sa fie 1000-1500... Ce am remarcat la mai toate edificiile religioase de la ei, spre deosebire de cele de la noi, e abundenta statuilor, si nu a picturilor, maretia spatiului, ordinea si linistea interioara, starea de impacare pe care o simti cand intri in lacasul respectiv. Nu sunt un om religios si nu merg niciodata la biserica in Bucuresti, nu imi palce falsismul afisat de mosi si babe care se inghiontesc si se duc la biserica sa ii vada vecinul ca sunt oameni credinciosi. In schimb, as face oricand o plimbare prin Saint Eustache, sa ma opresc in fata statuilor, si sa sper ca va veni o zi, nu stiu cand, o zi in care pot sa renunt definitiv la tot ce inseamna Romania, si sa devin cetatean francez. Mai jos, cateva imagini...