Dupa cum am promis, revin azi cu impresii despre zona satelor sasesti din Transilvania. Pozele urmeaza maine, sunt in curs de procesare pe suporturi de stocare a informatiilor :)), dar puteti gasi unele si pe hi5. A venit si vremea lui sa devina public, desi il am de ceva ani, si nu in scopuri cocalarnicesti :))
Si cum intotdeauna dupa ce ma intorc de prin tara, evenimentele sunt ca un fel de conglomerat in mintea mea, cred ca cel mai ok a fost s-o luam pe zile.
Vineri am plecat din Pipera undeva la ora 14, un drum de vreo 7 ore (evident, cu binecuvantatele opriri de tigara) si am ajuns in destinatia finala (Seleus, judetul Mures) pe inserat. Ca puncte de reper pe traseu, ar fi de mentionat Valea Prahovei (Sinaia, Busteni, Predeal) - Brasov - Sighisoara, satul Seleus fiind undeva intre Sighisoara si Targu Mures, orasul acesta din urma fiind undeva la 40 de km de unde am stat.
Cazarea - o fosta casa parohiala, extraordinar amenajata, mirosind a curat si a departe de Bucuresti. Gazdele deosebit de primitoare, amfitrionul fiind, de altfel, "consatean" de judet, mai exact din Calan (Hunedoara, pentru cunoscatori). Nu stiu altii cum sunt si ce spun, dar eu o tin pe a mea: oameni ca ardelenii nu intalnesti nicaieri. Si asta nu doar ca prin vene imi curge acest sange, lucru pe care il spun cu onoare... darf fie ca ne place, fie ca nu, spiritul ardelenesc si toata civilizatia si "mintea" ce desparte aceasta categorie de celalte din Romania, se datoreaza si ungurilor si nemtilor, care au adus disciplina si ospitalitate.
Aer curat, priveliste de vis, un sat asa cum trebuie sa fie, fara birt, biliard, cafenele si blocuri. Un sat ca-n legende, inconjurat de dealuri si de case in spatele carora se ascunde istorie.Masa de seara mai bine ca la mama acasa si tipic romaneasca, ca in amintirile dragi din copilaria din Apuseni...mamaliguta cu tocanita...si apoi o noapte plina de hohote de ras pana la ore tarzii... Evident, cand a venit vorba de activitati de conservare a biodiversitatii si de sapa, mi-a scapat porumbelul ca eu "nu stiu s-o tin in mana", dar probabil de la tuica de Ardeal si de la vinul de Saschiz, am omis sa mentionez si cuvantul "sapa", lucru ce nu a fost deloc ignorat, ci intampinat de o portie buna de ras din partea colegilor mei.
Ziua s-a incheiat undeva pe la ora 2 (noaptea), cand am cazut si am adormit instant in cel mai adanc somn de luni bune incoace.
Si cum intotdeauna dupa ce ma intorc de prin tara, evenimentele sunt ca un fel de conglomerat in mintea mea, cred ca cel mai ok a fost s-o luam pe zile.
Vineri am plecat din Pipera undeva la ora 14, un drum de vreo 7 ore (evident, cu binecuvantatele opriri de tigara) si am ajuns in destinatia finala (Seleus, judetul Mures) pe inserat. Ca puncte de reper pe traseu, ar fi de mentionat Valea Prahovei (Sinaia, Busteni, Predeal) - Brasov - Sighisoara, satul Seleus fiind undeva intre Sighisoara si Targu Mures, orasul acesta din urma fiind undeva la 40 de km de unde am stat.
Cazarea - o fosta casa parohiala, extraordinar amenajata, mirosind a curat si a departe de Bucuresti. Gazdele deosebit de primitoare, amfitrionul fiind, de altfel, "consatean" de judet, mai exact din Calan (Hunedoara, pentru cunoscatori). Nu stiu altii cum sunt si ce spun, dar eu o tin pe a mea: oameni ca ardelenii nu intalnesti nicaieri. Si asta nu doar ca prin vene imi curge acest sange, lucru pe care il spun cu onoare... darf fie ca ne place, fie ca nu, spiritul ardelenesc si toata civilizatia si "mintea" ce desparte aceasta categorie de celalte din Romania, se datoreaza si ungurilor si nemtilor, care au adus disciplina si ospitalitate.
Aer curat, priveliste de vis, un sat asa cum trebuie sa fie, fara birt, biliard, cafenele si blocuri. Un sat ca-n legende, inconjurat de dealuri si de case in spatele carora se ascunde istorie.Masa de seara mai bine ca la mama acasa si tipic romaneasca, ca in amintirile dragi din copilaria din Apuseni...mamaliguta cu tocanita...si apoi o noapte plina de hohote de ras pana la ore tarzii... Evident, cand a venit vorba de activitati de conservare a biodiversitatii si de sapa, mi-a scapat porumbelul ca eu "nu stiu s-o tin in mana", dar probabil de la tuica de Ardeal si de la vinul de Saschiz, am omis sa mentionez si cuvantul "sapa", lucru ce nu a fost deloc ignorat, ci intampinat de o portie buna de ras din partea colegilor mei.
Ziua s-a incheiat undeva pe la ora 2 (noaptea), cand am cazut si am adormit instant in cel mai adanc somn de luni bune incoace.
RSS Feed (xml)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu