Am decis sa uit tot ce s-a intamplat

Sunt o persoana care se grabeste, care se indragosteste repede, dar care iubeste profund, si care acum cauta motive si vinovati pentru alte probleme, in ideea de a mi-l scoate din minte.
E un om de care m-am indragostit la prima vedere, si care parea interesat. Un om despre care cu un an in urma nici nu stiam ca exista si nu m-ar fi interesat, un tip banal, fara nimic deosebit, dar langa care deveneam amandoi speciali. Un tip banal, mult prea imatur sa isi recunoasca sentimentele si sa aleaga ce isi doreste.
In urma cu doua zile, i-am scris cel mai lung mail din viata mea. Un mail prin care am incheiat cele 3 povesti cu noi care m-au adus in pragul nebuniei. Un mail la care nu a fost in stare sa raspunda cu o singura fraza logica si coerenta. Numele lui e un subiect tabu, in consecinta il voi nota cu puncte, adica cu d'astea *.
Am ramas singura...

Nici nu stiu cum sa incep, dar trebuie sa gasesc o modalitate prin care s-o fac, pentru ca vreau sa iti spun toate lucrurile care urmeaza. Pentru ca nu mai pot sa le tin in mine.
Mi-a luat o vreme sa iti scriu astea, si iti voi spune ca e un mail lung, pe care daca nu ai chef sa-l citesti (ca e plin de prostii), poti sa il stergi chiar de pe acum.
Trecusera in jur de 6-7 luni de cand nu ma mai gandisem la tine, de cand eram OK, si, desi greu, reusisem sa imi revin, si sa nu imi mai amintesc de cele 2 episoade din toamna. In momentul in care ai reaparut, eram super fericita pentru ca terminasem facultatea, obtinusem creditul (sau ma rog, era in curs de obtinere), planurile cu Parisul incepusera sa se finalizeze, eram deja 5 care mergeam, aveam tot timpul ceva sa ma tina ocupata, la job totul era ok, de abia ma intorsesem din concediu...
In momentul in care am stabilit sa ne vedem, eram OK si chiar inainte sa ma vad cu tine fusesem la cafea cu 2 prietene si le spuneam ca am o stare ciudata, la modul ca ma simteam putin stingherita ca o sa te vad, mi-era frica de faptul ca nu voi fi in stare sa gasesc subiecte de discutie, sa para o revedere normala, ca intre doi prieteni buni care nu se mai vazusera demult. In ciuda parerii mele, am ramas surprinsa cat de firesc a decurs seara aia, ca si cum niciodata nu s-ar fi intamplat nimic, ca si cum as fi iesit cu Blonda, care este cea mai buna prietena a mea, dupa o mie de cani de cand nu ne-am vazut. In momentul in care ne-am oprit din discutie si s-a lasat un moment de tacere, nu m-am putut abtine sa nu te privesc ca pe vremuri si sa imi amintesc asa de cat de multa pasiune avusesem candva pentru tine, si de cat de mult timp trecuse de cand uitasem astea.
Dar in continuare eram OK.
In seara in care mi-ai scris brusc pe mess treaba asta " buna nu te-am lasat in ceata si fara atentie .............dar ca ceea ce vrea sa iti zic nu este chiar simplu de fiecare data cand vb cu tine imi aduc aminte de primele zile din retention cand erai stralucitoare si sexy nu pot spune cu siguranta c simt dar ma aprint si stiu ca te doresc " vorbeam cu Andrada la telefon, fumam si i-am zis: stai Andrada 2 secunde ca mi-a scris cineva pe mess. Am venit la laptop, si i-am spus: Andrada, mi-a scris ****. Cred ca de 5 ori i-am citit, pana cand n-am mai putut sa ma concentrez si i-am inchis.
In momentul ala, ceva s-a zdruncinat. Se intampla ca dupa atatea luni, aparea o sansa sa te intorci la mine, sau poate nu sa te intorci, pentru ca in trecut nu se intamplase mare lucru, dar... dintr-o data, reaparea in viata mea cineva pentru care am plans, cineva pentru care nu stiam ce simteam dar intotdeauna ma tulbura. Iar eu cand spun cuvintele astea, nu ma joc cu ele. In momentul ala, vroiam sa stiu ce vrei, si din discutia cu tine, nu am fost capabila sa inteleg daca vroiai un sex nebun si gata, sau daca erai nesigur si vroiai asta si inca ceva. Mi-am asumat riscul de a disparea din nou, ca de fiecare data, gandindu-ma ca aparitia ta dupa atata timp nu era intamplatoare. Nu neg ca mi-as fi dorit sa se fi intamplat ceva cu tine care sa te fi facut sa iti dai seama ca intre noi ar fi putut exista ceva.
Intalnirea cu tine din seara aia a fost minunata. Imagini cu tine m-au urmarit cateva zile bune, mi-era greu sa ma prinda un moment in care sa nu fiu prinsa in ceva, si sa te vad brusc. A fost poate prima data in viata mea cand facusem dragoste, nu sex, cand dupa momentul ala, te simteam a doua zi cu tot corpul, ca si cum am fi stat asa cateva zile bune.
[...]
Zilele astea au fost suficiente sa imi dau seama ca de fapt nu ai fost nesigur si ca revederea noastra nu a insemnat nimic pentru tine, decat o schimbare foarte scurta...si ma opresc cu fraza asta aici. Si desi nu a fost sa fie nici de data asta, am invatat un lucru bun.
Nu neg ca am sentimente pentru tine, nu imi explic de ce, dar tind sa dau vina pe temperamentul meu vulcanic, pe momentul de vulnerabiilitate in care eram cand te-am cunoscut si in care am insistat sa raman. Sunt sentimente puternice care mereu m-au schimbat, si dupa fiecare intalnire cu tine eram ba euforica, ba intr-o stare mai trista, eram schimbata.
Toate prietenele mele care stiau povestea, dar nu te stiau pe tine, si chiar si un prieten foarte bun care privea cam sceptic toata treaba asta, mi-au spus ca de data asta o sa fie bine. Am incercat si eu sa cred ca o sa fie asa. Dupa care, cu fiecare zi, ma trezeam tot mai mult din visul ala, si imi dadeam asa cate o palma. Cand vrei ceva de la cineva, nu esti ocupat, sau macar 1 minut pe zi te interesezi de persoana aia. Cand vrei ceva de la cineva, chiar daca acel cineva nu e o prioritate, exista, si in mod normal ar trebui sa te mai intereseze. Eu intotdeauna cand cineva a contat pentru mine, indiferent ca e vorba despre un iubit sau depsre gagicile mele, am lasat multe de la mine, si poate desi eram prinsa pana in dinti cu alte treburi, le-am facut sa vada ca pentru mine sunt oameni care conteaza.
Ca s-o scurtez, cum scrie si in subiect, am decis sa uit tot ce s-a intamplat.
Pentru ca niciodata un spirit cum sunt eu nu poate ajunge sa faca fericita o personalitate cum esti tu. Recunosc ca sunt un om iesit din comun, un om pe care nu il intalnesti peste tot, dar pentru asta oamenii ma iubesc si uneori sunt fericita ca creez in ei un model, ca le sunt un exemplu, si un prieten adevarat, care nu tradeaza si nu minte niciodata.
Ai aproape 30 de ani, iar la varsta asta ar trebui sa fii mai responsabil cand spui sau faci anumite lucruri. Daca vrei sa i-o tragi uneia, nu trebuie sa ii spui ca este cea mai speciala, si s-o faci sa isi imagineze fel de fel de scenarii. E suficient sa ii spui ca vrei doar asta si ai fi uimit sa vezi cate femei o fac din placere si din nevoie, pentru ca si noi avem hormoni si cu toate n-am refuza o propunere de genul asta, mai ales daca atractie exista. Eu acum as refuza pe oricare altul, pentru ca nu mai suport sa ma atinga nimeni dupa ce am fost cu tine, pentru ca a fost intr-adevar ceva minunat si ceva special, si nu vorbesc pe naspa, ci sunt lucruri care vin din suflet. Eu niciodata nu am aburit pe nimeni, indiferent ca i-am spus o parere pozitiva sau negativa. Si cand am luat o decizie de a spune sau a face ceva, nu am lasat-o in pom si am fost clara. Tie iti lipseste curajul sa fii clar cu mine si sa imi spui ca nu mai vrei nimic. Mi-am spus-o singura, si n-o sa mor din cauza asta.
Si desi a fost naspa si a durut cand o prietena mi-a spus: vezi bai Raluco ca **** si-a facut un hobby sa se joace cu tine, acum treaba asta nu ma mai doare.
Despre excursia aia la care am toate sansele sa castig, o sa merg cu o prietena, o prietena care mi-a spus sa nu ma entuziasmez, si care a fost langa mine si cand eram fericita si cand mi-am iesit din minti dupa ce ai inceput sa nu mai fi la fel, si sa semeni cu **** pe care l-am cunoscut in toamna si care la vremea aia mi-a facut mult rau.
Cand m-am intalnit cu tine, hotarasem sa uit tot ce s-a intamplat rau si sa cred ca o sa iasa ceva frumos.
Era suficient sa imi fi spus care erau intentiile si te asigur ca tot la tine ajungeam.
Nu iti reprosez nimic si sunt sigura ca ai motivele tale pentru care nu vrei nimic, le respect si le inteleg, nu am nevoie de explicatii, de scuze sau de pareri de rau. Voi trece si peste asta, asa cum s-a mai intamplat de 2 ori. Sunt fericita pentru noaptea aia pentru ca nu se intampla de multe ori, cel putin in cazul meu, sa fii cu cineva pe care il iubesti. Si pe care il iubesti mult, sau ai impresia asta, ca la mine iubirea e o chestie mai ciudata, care probabil te-a speriat.
[...]
Recent cineva m-a si intrebat: ce s-ar fi intamplat daca [...]?... te-ai fi intors la ****? Nu am putut sa ii raspund pentru ca stiam ca DA, m-as fi intors la tine.
Cu tine am mizat pe o singura carte. Si m-am inselat. Si stiu ca prin mailul asta am stricat acea iluzie pe care o aveam in legatura cu tine, dar eu una nu traiesc cu jumatati de masura, la mine lucrurile trebuie sa fie clare. Si e mai bine asa, pentru ca eu nu pot sa fiu altfel, nu pot sa nu imi ascund emotiile
A patra oara n-o sa mai existe si stiu ca nu iti doresti sa existe, si ca sa te scutesc de chinul de a gasi cuvintele prin care sa ma trimiti la plimbare, iti marturisesc ca mi-am dat seama singura de asta.
Sper ca cealalta sa simta pentru tine macar un sfert din cat simt eu, si prin chestia asta tu sa fii multumit. Eu una nu ma multumesc cu putin.
Nu trebuie sa imi raspunzi, pentru ca am decis sa uit tot ce s-a intamplat, motiv pentru care toate urmele cu tine, poze, ID, numar de telefon, pana si trandafirul de ziua mea au incetat sa mai existe. Pentru ca asa ai vrut tu si asa a fost sa fie. Pentru ca nu ai timp, pentru ca din momentul in care m-ai avut, am incetat sa mai insemn ceva, pentru ca un om normal cum esti tu este buimacit de o personalitate a naibii de vulcanica ca mine, pentru ca nu am reusit sa ma ridic la inaltimea asteptarilor tale si sa fiu jmechera, ascunsa si sa ma joc cu mintea ta. Pentru ca sunt prea proasta sa fac asta. Pentru ca te iubesc in continuare ca la 15 ani.