marți, 9 iunie 2009

Caderea in Infern

Da, pentru cei care ma cititi, sunt sigura ca ati observat ca postarile mele recente trimit la literatura si filozofie. Si cu toate ca m-am delasat in facultate, in liceu citeam mult, erau carti pe care nu puteam sa le las din mana, aveam o placere teribila sa ajung cu povestea pana la capat.
Ca tot vorbeam de Preda si de un citat din "Morometii" intr-o postare anterioara, mi-am amintit ca romanul ala nu mi-a placut asa mult, mi s-a parut greoi, fara farmecul unei povesti care te tine in suspans. Nu ii contest valoarea si cred ca nimeni care l-a citit nu poate face asta, doar ca tot Preda a scris o carte, care desi stufoasa, mi-a dat dependenta de lectura. Ma refer aici la "Cel mai iubit dintre pamanteni".
Da, nu stiu cum s-a nimerit ca zilele astea sa se trezeasca in mine spiritul artistic, sau poate stiu, si o fi din cauza ca sunt indragostita, si incerc sa caut explicatii in toate experientele mai mult sau mai putin practice cu care m-am confruntat pana acum. Imi amintesc din "Cel mai iubit dintre pamanteni" partea din carte care se referea la intoarcerea in Infern, sau la caderea omului in Infern (trebuie sa ma scuzati, dar se tot fac vreo 5-6 ani de cand nu l-am mai citit pe Preda).
Raportat la noi ca si indivizi, cu totii la un moment dat spunem sau facem ceva de care ne pare rau pe moment sau mai tarziu, care nu se potriveste cu modul nostru de a fi si a actiona in general, care ne face sa calcam peste principii si peste sentimente.
Uneori am senzatia ca sunt un om rau, si incerc sa inteleg de ce. Am renuntat la ideea de a da vina pe ceilalti, de a-mi justifica faptele pentru ca "asa a fost conjunctura", pentru ca din punctul meu de vedere este cea mai infantila scuza. Cu toate astea, de ce gresesc fata de semenii mei, fata de oamenii pe care ii iubesc, spunand sau facand lucruri care ii dor sau pe care le regret.
Iar e una din zilele alea cand regret ca nu m-am dus la o facultate de profil uman, sa gasesc explicatii la toate atitudinile care ies la un moment dat din tipar.
Iar e una din zilele cand spiritul meu analitic ma depaseste. Sunt indragostita.

2 comentarii:

  1. pai dragostea nu se analizeaza,se simte,asa ca lasa analiza si traieste...altfel o sa uiti si o sa te pierzi intr-o panza impaienjenita cu "de ce"

    RăspundețiȘtergere
  2. subscriu, prea multa analiza strica! chiar o poti da si in bara uneori... so, live the moment, but be careful what you wish for! ;-)

    RăspundețiȘtergere