De ce?

Am vazut multe filme si am citit destul de mult pana acum, si pe langa scene memorabile, mi-au ramas intiparite in minte fraze la fel. Inca un citat care mi-a placut mult a fost dintr-un film, cand ea - personajul principal, fusese capabila sa renunte la iubire in schimbul sigurantei financiare alaturi de altcineva. Incercand sa-si inhibe pasiunea profunda pentru cel la care renuntase, e cuprinsa de imaginile lui, de amintiri cu el, si iese noaptea nebuna pe plaja, strigand "Lasa-ma in pace! Pentru numele lui Dumnezeu, lasa-ma in pace", referindu-se desigur la imagini cu trecutul pierdut.
Am o zi naspa. Pentru ca desi lucrez si uit, si dupa aia am o mie de prieteni langa care imi petrec serile, la fel ca in fiecare vara, e trist seara cand ajung acasa si imi amintesc. Trecusera 7 blestemate de luni in care imi revenisem, in care imi era indiferent daca exista sau nu, daca este sau nu cu altcineva, daca ii este bine sau rau. Imi impusesem sa uit tot ce s-a intamplat si chiar ajunsesem atat de aproape de starea de impacare definitiva.
De ce?
De ce s-a intors? Si de ce a plecat iar ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat? Raspunsul sec, venit de la el, a fost ca intamplarile cu noi au fost cea mai buna lectie de viata pentru fiecare.
Am incercat sa ma mint, am incercat sa cred ca sunt OK, dar ajung seara acasa si sunt singura si ma gandesc la el. Nu mai am putere sa cred in nimic, iar trandafirul de ziua mea miroase la fel de puternic ca atunci, ca pe 27 noiembrie...
De ce?
De ce te iubesc in continuare?