Zilele petrecute la mare si evenimentele imediat urmatoare au fost presarate pe ici pe colo si cu evenimente pline de sare, despre care vreau sa vorbesc.
Inainte de toate, le multumesc tuturor persoanelor minunate din viata mea, si acelea sunt: Blonda (fara de care nu as exista, un om care isi merita de departe locul de cel mai bun prieten), Saca (lady, peste 3 ani o sa castigam 3000 de euro pe luna si ne ducem sa ne bronzam pe plaja din Bahamas), Ilinca si cele 2 Ane (de azi mai avem fix 3 luni ,dragelor, pana la Marea Dezmatare Paris), Marius (un prieten care isi merita si el locul printre nominalizari), Cristina si cu al ei Florin (fara de care povestea cu Vali nu ar fi fost la fel de picanta, am povestit-o intr-un mare stil) si voi - cei care ma cititi si ma comentati, care imi scrieti si sunteti langa mine mereu.
Si continuam cu lucrurile sarate acum, ca si astea fac parte din viata noastra, fie ca ne place, fie ca nu.
Incepand de vineri si terminand cu azi am pus punct celor 4 persoane din viata mea care m-au dezamagit, asa cum faceam asta in urma cu 2 ani cu un om pe care il iubeam si care ma iubea, dar al carui castel de nisip construit din minciuni si ascunzisuri (care desi, nevinovate uneori, sunt tot minciuni) s-a daramat cand era atat de aproape de a deveni ciment.
Iti spun adio, Vali... Si drept dovada, iti las ca amintire un nume scris pe nisip si dus in larg de briza:
Iti spun adio pentru ca indiferent de motivele pentru care te-ai intors la mine de 3 ori, nu ai avut curajul suficient sa ma iubesti cum ne-am fi dorit. Poate acum sunt cu altcineva, care nu iti seamana, si care poate fizic e sub tine, poate nu are nici acelasi mod misterios de a ma atrage si poate nu voi simti niciodata pentru el acele senzatii minunate pe care mi le dadeai tu. Poate nu ii voi spune niciodata "te iubesc" cu atat de mult suflet cum iti spuneam tie, poate nu as ajunge niciodata in pragul nebuniei cand va pleca... dar cu siguranta nimic din ce ai face vreodata, daca vei face... nu va putea sterge trecutul nehotarat, indoiala, starea de "iesire din minti" pe care o atingeam maxim langa tine.
Va spun adio, Andrada, Mara si Vicki... pentru 3 ani in care am crezut in voi, in care am fost prietene si de vreme buna si de vreme rea, in care ati devenit a doua mea familie, langa care m-am intors de fiecare data cand se intampla ceva si in care aveam iluzia ca ma regasesc... si careia i-ati dat cu piciorul intr-o secunda. Nu sunt suparata decat pe faptul ca mi-am pierdut increderea in oameni dragi, in oameni pe care ii credeam ai mei si care nu au fost capabili sa imi spuna un adevar. Nu conteaza subiectul adevarului si nu ma intereseaza nici motivele pentru care l-ati ascuns (treaba asta cu ascunsul adevarului e tot o minciuna, iar eu cum nu mint, nu pot trai intre oameni ca voi). Sper sa ajungeti la intelepciunea ca un prieten de nepretuit e mai sus decat orice secret care l-ar putea afecta pe prietenul in cauza, si ca, in momentul in care un om e o carte deschisa (cum este cazul meu) nimic din ce i-ati putea spune la momentul potrivit nu l-ar intoarce impotriva voastra. Poate sunt melodramatica, dar pe mine m-ati pierdut pentru totdeauna.
Nu spun ca am facut multe pentru cei 4, poate gesturile si vorbele mele nu i-au ajutat cu mult, dar am fost de fiecare data acolo cand aveau nevoie de mine, puteam sa calc peste cadavre si sa ii pun pe primul loc daca situatia ar fi fost de asa natura... si multe altele.
Doare, si e trist, fiind vorba de oameni la care tin, si in momentul in care o bloggerita care mi-e draga imi spunea: Raluca, prieteni adevarati nu exista... am contrazis-o vehement. O contrazic si acum, pentru ca Blondie, Saca, Marius, Ilinca si cele 2 Ane, si mai sunt si altii mi-au demonstrat ca sunt oamenii mei, si cand vreau sa aud un adevar, si cand adevarul ma doare de mor. Dar ii accept ideea ca nu ii intalnesti peste tot si ca imagini frumoase ne putem crea fiecare. Imagini frumoase care se transforma in monstri cand iti dai arama pe fata.
Adio! V-am ingropat in nisip!
In nisipul de la Mamaia :)
Inainte de toate, le multumesc tuturor persoanelor minunate din viata mea, si acelea sunt: Blonda (fara de care nu as exista, un om care isi merita de departe locul de cel mai bun prieten), Saca (lady, peste 3 ani o sa castigam 3000 de euro pe luna si ne ducem sa ne bronzam pe plaja din Bahamas), Ilinca si cele 2 Ane (de azi mai avem fix 3 luni ,dragelor, pana la Marea Dezmatare Paris), Marius (un prieten care isi merita si el locul printre nominalizari), Cristina si cu al ei Florin (fara de care povestea cu Vali nu ar fi fost la fel de picanta, am povestit-o intr-un mare stil) si voi - cei care ma cititi si ma comentati, care imi scrieti si sunteti langa mine mereu.
Si continuam cu lucrurile sarate acum, ca si astea fac parte din viata noastra, fie ca ne place, fie ca nu.
Incepand de vineri si terminand cu azi am pus punct celor 4 persoane din viata mea care m-au dezamagit, asa cum faceam asta in urma cu 2 ani cu un om pe care il iubeam si care ma iubea, dar al carui castel de nisip construit din minciuni si ascunzisuri (care desi, nevinovate uneori, sunt tot minciuni) s-a daramat cand era atat de aproape de a deveni ciment.
Iti spun adio, Vali... Si drept dovada, iti las ca amintire un nume scris pe nisip si dus in larg de briza:
Iti spun adio pentru ca indiferent de motivele pentru care te-ai intors la mine de 3 ori, nu ai avut curajul suficient sa ma iubesti cum ne-am fi dorit. Poate acum sunt cu altcineva, care nu iti seamana, si care poate fizic e sub tine, poate nu are nici acelasi mod misterios de a ma atrage si poate nu voi simti niciodata pentru el acele senzatii minunate pe care mi le dadeai tu. Poate nu ii voi spune niciodata "te iubesc" cu atat de mult suflet cum iti spuneam tie, poate nu as ajunge niciodata in pragul nebuniei cand va pleca... dar cu siguranta nimic din ce ai face vreodata, daca vei face... nu va putea sterge trecutul nehotarat, indoiala, starea de "iesire din minti" pe care o atingeam maxim langa tine.
Va spun adio, Andrada, Mara si Vicki... pentru 3 ani in care am crezut in voi, in care am fost prietene si de vreme buna si de vreme rea, in care ati devenit a doua mea familie, langa care m-am intors de fiecare data cand se intampla ceva si in care aveam iluzia ca ma regasesc... si careia i-ati dat cu piciorul intr-o secunda. Nu sunt suparata decat pe faptul ca mi-am pierdut increderea in oameni dragi, in oameni pe care ii credeam ai mei si care nu au fost capabili sa imi spuna un adevar. Nu conteaza subiectul adevarului si nu ma intereseaza nici motivele pentru care l-ati ascuns (treaba asta cu ascunsul adevarului e tot o minciuna, iar eu cum nu mint, nu pot trai intre oameni ca voi). Sper sa ajungeti la intelepciunea ca un prieten de nepretuit e mai sus decat orice secret care l-ar putea afecta pe prietenul in cauza, si ca, in momentul in care un om e o carte deschisa (cum este cazul meu) nimic din ce i-ati putea spune la momentul potrivit nu l-ar intoarce impotriva voastra. Poate sunt melodramatica, dar pe mine m-ati pierdut pentru totdeauna.
Nu spun ca am facut multe pentru cei 4, poate gesturile si vorbele mele nu i-au ajutat cu mult, dar am fost de fiecare data acolo cand aveau nevoie de mine, puteam sa calc peste cadavre si sa ii pun pe primul loc daca situatia ar fi fost de asa natura... si multe altele.
Doare, si e trist, fiind vorba de oameni la care tin, si in momentul in care o bloggerita care mi-e draga imi spunea: Raluca, prieteni adevarati nu exista... am contrazis-o vehement. O contrazic si acum, pentru ca Blondie, Saca, Marius, Ilinca si cele 2 Ane, si mai sunt si altii mi-au demonstrat ca sunt oamenii mei, si cand vreau sa aud un adevar, si cand adevarul ma doare de mor. Dar ii accept ideea ca nu ii intalnesti peste tot si ca imagini frumoase ne putem crea fiecare. Imagini frumoase care se transforma in monstri cand iti dai arama pe fata.
Adio! V-am ingropat in nisip!
In nisipul de la Mamaia :)
RSS Feed (xml)
oamenii vin si pleaca,unii merita,altii nu,dar de la toti inveti sa mai cresti un spin si sa infloresti,intr-un mod mai inalt decat o faceai inainte.
RăspundețiȘtergere:*
Daca tu crezi ca ai luat cea mai buna decizie...RESPECT! Altfel...as vrea tare mult sa nu-ti para rau dupa...Am patit-o! :(
RăspundețiȘtergereNu stiu toata povestea,fiecare isi spune opinia in felul fiecaruia.In orice prietenie mai scapa unele lucruri care ne deranjeaza,dar totusi cu ,,Adio'' dupa atata timp ,sunt niste ani Raluca ,cred ca constientizezi.Nu trebuia sa se ajunga la asa ceva cu prietenele tale cele mai bune,plus ca stii tu esti ca mine sagetator si noi trebuie sa mai si invatam sa ascultam ceea ce are de spus nu trebuie sa aruncam.Nu stiu ,gandestete mai bine la decizia luata.Pana la urama nu iti vrea nimeni raul daca tu nu-l incepi
RăspundețiȘtergereEste vorba de o relatie de prietenie in care eu am crezut si la care am avut curajul sa renunt dupa 3 ani nu din cauza certurilor sau a comportamentului specific fiecareia dintre noi, ci ca asteptarile mele cu privire la ce inseamna o prietenie adevarata au fost inselate. Una este sa ai certuri din banalitati si alta e sa ascunzi fata de prietenii tai lucruri despre care stii ca le-ar influenta deciziile. Primul element dintr-o prietenie este sinceritatea, si fara asta o relatie, indiferent de natura ei, nu poate merge. De parut rau, regret timpul pe care l-am investit in astia 3 ani, cat despre alti oameni, daca ma cunosti, stii foarte bine ca oricand se gasesc inlocuitori.
RăspundețiȘtergere