marți, 9 iunie 2009

Autoflagelare

Mergand mai departe in ideea imaginii din fumul de tigara despre care va povesteam ieri, ma gandeam in dupa amiaza asta la o scena care imi place mult. Vizual, asta s-ar rezuma cam asa:


Nu, nu sunt un fan al desenelor japoneze, cu toate ca Sailor Moon a fost preferata mea pe vremea cand eram printr-a patra, dar a fost una din cele mai potrivite in a exprima o imagine aproape perfecta. Si nici nu scriu despre autoflagelare, mergand pe ideea definitiei din DEX. Privesc fenomenul asta, raportat la mine, ca un mod de a supravietui prin analiza elementelor care imi creeaza emotii puternice, ca o cale spre cunoastere si auto-cunoastere care tine cont si de lucruri frumoase, si de experiente care nu se uita usor, prin nefericirea pe care au generat-o la un moment dat.
Nu imi doresc multe zilele astea, si poate ca cel mai mult imi doresc sa il tin in brate, la fel ca in imagine, sa il iubesc si sa il urasc in acelasi timp pentru tot timpul care a trecut si care a stat intre noi, pentru ca el e pe un piedestal acolo sus in timp ce "a lover knows only humility, she has no choice".
De multe ori, recitind postarile din urma cu ceva timp, ma uimeste profunzimea unora, ma uimesc reactiile si ideile pe care le am, si pe care le scriu pe nerasuflate, fara sa ma gandesc la un mod de elaborare altul decat cel care vine din suflet. Daca prin felul meu de a fi, imi daunez mie insami mai mult decat orice, e o cale incerta pe care am ales-o, e o cale care cu toate neajunsurile, ma face sa ma simt confortabil si ma inspira. Desi anul asta fac 22 de ani, sunt la varsta la care, citandu-l pe Marin Preda, doar bucurii sau evenimente tragice de complexitate mare imi pot schimba firea.
M-am gandit de multe ori sa incep sa lucrez la o carte de beletristica si cred ca ar fi cazul sa-mi gasesc suficient curaj sa o fac si pe asta.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu