Lectia de chimie

Dintre toate stiintele reale, incluzand aici matematica, fizica si altele asemenea, singura care mi-a placut in generala a fost chimia, pe care, culmea, am si inteles-o. Ca degeaba ai mei sunt ingineri amandoi, copilu' a iesit economist :))
La prima ora, profa ne-a dat un fel de motto si anume "Nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, totul se transforma". Era o lege universal valabila, nu imi amintesc cui ii apartine, evident ca as putea sa dau un search pe google si sa il nominalizez pe autor, dar cum unul din atributele mele e ca nu umblu cu ascunzisuri, recunosc ca habar n-am cine a spus-o, sunt amintiri mult prea vechi.
As putea sa generalizez lectia asta de chimie si la nivelul vietii in sine, si o sa ii multumesc Deliei (sau lui Delilah) pentru un comentariu anterior...oamenii vin si se duc, pasiuni se nasc si se duc si ele, calatorim cu trupul si cu sufletul in locuri pe care le vedem, poate, o data in viata, iar lista poate continua.
Trecand acum la lucruri concrete...
Mi-a parut de multe ori rau cand am hotarat sa pun punct unor "relatii" de prietenie, amor, sex, colegialitate si asa mai departe. Mi-a parut rau pentru ca ma gandeam ca persoanele implicate sunt unice in felul lor, si nu voi mai gasi niciodata altele la fel. Mi-a parut rau pentru ca nu ma puteam imagina fara ele, si mi-a parut rau pentru ca ii iubeam, iar in momentul ala ceva se "rupea", "murea", se pierdea. Azi privesc cu detasare toate treburile astea.
E greu sa inveti o asemenea lectie, e greu dintr-un om sentimental, cald, pentru care totul sta in lumea din jur, o lume numeroasa si ideala sa te transformi intr-un om detasat, in care o mare parte din infern sunt ceilalti. Dar cum oamenii vin si se duc, apare momentul ala in viata cand intalnesti oameni care ii inlocuiesc pe cei care candva insemnau totul, si care iti creeaza alte sisteme de valori, care te fac sa te redescoperi, si langa care esti cineva, care te primesc de fiecare data inapoi si-ti zic: "ai comis-o si de data asta, dar pe bune daca ai mai fi fost tu daca nu faceai asa. Si pentru ca esti asa cum esti, te iubim".
Nu arunc cu noroi in nimeni, nu vreau sa ating pe nimeni, iar tot ce scrie pe blogul asta sunt experiente si impresii pe care vreau sa le impart cu voi. Pentru ca din greseli si din situatii mai putin placute obtii cele mai adevarate lectii de viata.
Nu imi pare rau ca prieteni de ani de zile au devenit acum niste oarecare, pentru ca sentimentul de prietenie si relatiile de prietenie (si nu numai astea) se vor perpetua cu altii, cu altii pentru care cuvintele "incredere", "respect", "sinceritate" si altele din categoria asta inseamna in primul rand fapte, nu scuze sau ascunzisuri.
Fiecare dintre noi e dezamagit la un moment dat de ceva, iar "a te plange" inseamna "a deveni un nimeni". Ei bine, in momente din astea, trebuie cautata forta aia transformatoare, oameni si locuri noi, unde esti confortabil si in care poti sa te simti liber.
Ca, pana la urma, nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, ci totul se transforma.
Si, cum intre timp, m-am documentat, in ideea bancului "hai sa nu mor proasta", treaba asta a spus-o Lavoisier.