Aseara a fost balul de absolvire a facultatii, la care va spuneam ca m-am hotarat sa merg pe ultima zecime de metri. Nici nu stiu cum sa incep, imi facusem atatea planuri despre cum ar trebui sa arate postarea asta, si desi am injurat si am barfit facultatea asta, pentru ca asa simteam in momentele respective, acum imi pare rau. Imi pare rau ca s-a terminat, imi pare rau ca nu sunt iar la inceput si imi pare rau ca nu am facut mai mult, in sensul sa ma implic mai mult si in ce invatam zi de zi, si in relatiile cu colegii.
Stiu, multi dintre voi (si ma includ si eu aici, in mare parte) vor spune: ei, si daca te implicai, mare lucru ai fi rezolvat. Sunt perfect de acord ca poate nu as fi facut multe, dar imi dau seama acum ca m-ar fi ajutat pe mine ca om, ca personalitate, sa imi dau interesul la fel cum pe vremuri traiam momente unice in liceu, cu olimpiada, si colectivul extraordinar in care am stat 4 ani.
Sunt fericita ca s-a terminat si ca are mama copil economist, si sunt fericita ca printre oameni cu care nu am reusit sa ma inteleg (si este mare parte si vina mea, pentru ca nici nu m-am straduit), am cunoscut si oameni minunati, persoane cu care peste ani si ani voi iesi la cafea si vom vorbi despre subiecte care ne amuza, ne vom lauda care ce a mai facut si pe unde a mai umblat, si altele asemenea.
Daca la balul de a doispea, la care am mers toti colegii, plangeam de rupeam dupa colegi, dupa profesori si dupa tot ce a insemnat Scoala Superioara Comerciala "Nicolae Kretzulescu" (care la vremea aia a fost cea mai buna alegere, si sunt sigura ca si acum tot acolo as da), aseara nu am plans. Poate si din cauza ca, in mod dezolant, din 23-24 cati am fost in grupa, prezenti am fost numai 9, si poate din cauza ca toate persoanele pe care le iubesc din grupa (cele 4 "antilope") au fost prezente si stim cu siguranta ca nu vom pierde legatura.
Atmosfera a fost OK, nu extraordinara, si chiar daca locatia a fost una aleasa, mai exact Palatul Parlamentului, ceva a lipsit... A lipsit prietenia universala si faptul ca se stia toata lumea cu toata lumea, cum era in liceu. Au lipsit multi profesori, si atmosfera de unitate, si cel mai mult mi-a fost dor de "dupa bal".
Intr-a doispea, dupa petrecere, ne-am strans vreo 10-12 intr-o camera de hotel (pentru ca banchetul in sine a fost la mare, in Jupiter, si am stat 3 zile) si pe langa amintiri depanate, si multe lacrimi de despartire, am stiut sa ne distram. Am suferit mult dupa clasa din liceu, asa cum sufar acum pentru ca s-a terminat facultatea. Daca in primul caz motivele erau faptul ca apartineam unui grup numeros, acum imi pare rau ca nu s-a intamplat asa. Si cu toate ca cele 5 am fost si, cel mai probabil, vom ramane la fel de nedespartite... imi lasa o urma de regret ca ceilalti din grupa nu au fost prezenti.
Pentru toti colegii mei, si din Kretzu, si din Management, vreau sa imi cer iertare daca am fost o colega sau o prietena rea, daca uneori am fost prea impulsiva si nu m-a interesat decat parerea mea, daca s-a intamplat sa nu ma intereseze sau sa nu vreau sa ajut. Imi pare rau daca mi-am facut o imagine gresita, si imi pare rau daca cu unii nu am reusit sa ma inteleg. Sunt un om deschis, un om care o data castigat ca prieten, nu tradeaza niciodata, si ca sa creez si o imagine poetica, as incasa oricand cu bucurie glontul menit celor dragi.
Si, lasand acum regretele la o parte, cateva imagini de la petrecerea de aseara:
Stiu, multi dintre voi (si ma includ si eu aici, in mare parte) vor spune: ei, si daca te implicai, mare lucru ai fi rezolvat. Sunt perfect de acord ca poate nu as fi facut multe, dar imi dau seama acum ca m-ar fi ajutat pe mine ca om, ca personalitate, sa imi dau interesul la fel cum pe vremuri traiam momente unice in liceu, cu olimpiada, si colectivul extraordinar in care am stat 4 ani.
Sunt fericita ca s-a terminat si ca are mama copil economist, si sunt fericita ca printre oameni cu care nu am reusit sa ma inteleg (si este mare parte si vina mea, pentru ca nici nu m-am straduit), am cunoscut si oameni minunati, persoane cu care peste ani si ani voi iesi la cafea si vom vorbi despre subiecte care ne amuza, ne vom lauda care ce a mai facut si pe unde a mai umblat, si altele asemenea.
Daca la balul de a doispea, la care am mers toti colegii, plangeam de rupeam dupa colegi, dupa profesori si dupa tot ce a insemnat Scoala Superioara Comerciala "Nicolae Kretzulescu" (care la vremea aia a fost cea mai buna alegere, si sunt sigura ca si acum tot acolo as da), aseara nu am plans. Poate si din cauza ca, in mod dezolant, din 23-24 cati am fost in grupa, prezenti am fost numai 9, si poate din cauza ca toate persoanele pe care le iubesc din grupa (cele 4 "antilope") au fost prezente si stim cu siguranta ca nu vom pierde legatura.
Atmosfera a fost OK, nu extraordinara, si chiar daca locatia a fost una aleasa, mai exact Palatul Parlamentului, ceva a lipsit... A lipsit prietenia universala si faptul ca se stia toata lumea cu toata lumea, cum era in liceu. Au lipsit multi profesori, si atmosfera de unitate, si cel mai mult mi-a fost dor de "dupa bal".
Intr-a doispea, dupa petrecere, ne-am strans vreo 10-12 intr-o camera de hotel (pentru ca banchetul in sine a fost la mare, in Jupiter, si am stat 3 zile) si pe langa amintiri depanate, si multe lacrimi de despartire, am stiut sa ne distram. Am suferit mult dupa clasa din liceu, asa cum sufar acum pentru ca s-a terminat facultatea. Daca in primul caz motivele erau faptul ca apartineam unui grup numeros, acum imi pare rau ca nu s-a intamplat asa. Si cu toate ca cele 5 am fost si, cel mai probabil, vom ramane la fel de nedespartite... imi lasa o urma de regret ca ceilalti din grupa nu au fost prezenti.
Pentru toti colegii mei, si din Kretzu, si din Management, vreau sa imi cer iertare daca am fost o colega sau o prietena rea, daca uneori am fost prea impulsiva si nu m-a interesat decat parerea mea, daca s-a intamplat sa nu ma intereseze sau sa nu vreau sa ajut. Imi pare rau daca mi-am facut o imagine gresita, si imi pare rau daca cu unii nu am reusit sa ma inteleg. Sunt un om deschis, un om care o data castigat ca prieten, nu tradeaza niciodata, si ca sa creez si o imagine poetica, as incasa oricand cu bucurie glontul menit celor dragi.
Si, lasand acum regretele la o parte, cateva imagini de la petrecerea de aseara:
cele 5: Luiza, Corina, Aura, subsemnata si Anca
Vlad Traistaru, fost coleg de Kretzu si fost coleg de Management
I did it my way!
Nu putea lipsi evident o poza cu buze si cu fitze
Cu Luiza Ungureanu, fosta colega de Management si prima mea colega de banca din clasa I !!!
Corina a facut minuni si cu coafura si cu machiajul
Si asta a fost ultima mare petrecere si pregatire de dinaintea Marii Dezmatari de la Paris !!!
RSS Feed (xml)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu