Stau si ma gandesc ca atunci cand eram in mijlocul examenelor, sau cand scriam la licenta, aveam mai mult timp decat acum sa rascolesc pe net locuri de vazut in Paris, sa ma uit la poze, sa citesc despre cluburi si restaurante si sa numar lunile.
Azi mai avem 62 de zile pana la plecare, si de la ultima postare pe tema asta n-am facut nimic. Adevarul e ca Ana M si Blondie au fost plecate din Bucuresti, iar cu madmuazelele Ana Z si Ilinca am iesit sa bem (nu exagerat, un Redd's la Curtea Berarilor de pe Lipscani sau imprejurimi) si am dat-o-n alte subiecte de discutie, numai despre ziua 2 n-am vorbit.
Maine ne intalnim in formula completa in proportie de 80%, intrucat Blondie are un program destul de nasol si ne va fi alaturi doar spiritual.
Ziua 2?... M-as imparti in 1000 de bucatele, fiecare sa cutreiere cate un coltisor din orasul pe care-l iubesc, dar cum nu fac parte din nici o poveste descrisa intr-un film sau roman scris in limba lui Balzac, am prioritizat un pic niste chestii...
In ziua 2, as vrea sa revad Luvrul... nu mult, 4 ore, cat sa inteleg de ce Monalisa e atat de celebra si picturile uriase, de acopera un perete, nu... Sa mergem apoi prin Tuileries si sa vedem Turnul in departare. Sa ajungem in Place de la Concorde, la obelisc si sa vad de ce un monument dedicat civilizatiei egiptene e tocmai in centrul Parisului. Sa o luam apoi agale pe Champs Elysees si sa ne oprim la un bistro, sa dau 12 euro pe o bere si sa le zic francezilor "buna" (e un fel de fetish treaba asta :)) ). Sa urcam in zig-zag treptele Arcului de Triumf, si sa ajungem seara la impozantul La Defense, sa vad ca zgarie-nori exista si in realitate, nu doar in filme, si ca ii pot vedea la Paris, nu in Statele Unite... Iar noapte tarziu sa ne lasam pe valuri de muzica la Six Seven de pe Champs Elysees.
Maine le voi impartasi si copiloatelor povestea. Povestea zilei cu numarul 2... Imi doresc enorm sa recitesc atunci postarea asta si sa imi amintesc cat de mult am asteptat momentul, cum ma trezeam in fiecare zi, ajungeam la birou si inlocuiam AMR 63 cu AMR 62... pana intr-un final, cand vor mai fi AMR 3 (ca la momentul ala cred ca imi iau si concediul).
Daca in ceea ce priveste un barbat, mi se pare perfect normal ca cui pe cui se scoate, daca o relatie de prietenie cu gagicile poate fi inlocuita de alta, pentru ca oamenii vin si pleaca, sunt convinsa ca nu exista loc in lumea asta care sa ma fascineze mai mult decat Parisul.
Si sunt infantila, poate, si e placerea mea sa imi recunosc defectele si punctele slabe, pentru ca ele fac parte din mine. Imi place si mai mult sa le transform in planuri, ambitii si obiective (ca nu degeaba am terminat Managementul - nu m-am ratat 3 ani degeaba invatand cum se organizeaza productia in uzine sau cum se naste un tsunami, am mai invatat si treburi utile...). Si cum nimic nu poate inlocui Parisul, un jour j'y reviendrai. Pentru totdeauna.
Azi mai avem 62 de zile pana la plecare, si de la ultima postare pe tema asta n-am facut nimic. Adevarul e ca Ana M si Blondie au fost plecate din Bucuresti, iar cu madmuazelele Ana Z si Ilinca am iesit sa bem (nu exagerat, un Redd's la Curtea Berarilor de pe Lipscani sau imprejurimi) si am dat-o-n alte subiecte de discutie, numai despre ziua 2 n-am vorbit.
Maine ne intalnim in formula completa in proportie de 80%, intrucat Blondie are un program destul de nasol si ne va fi alaturi doar spiritual.
Ziua 2?... M-as imparti in 1000 de bucatele, fiecare sa cutreiere cate un coltisor din orasul pe care-l iubesc, dar cum nu fac parte din nici o poveste descrisa intr-un film sau roman scris in limba lui Balzac, am prioritizat un pic niste chestii...
In ziua 2, as vrea sa revad Luvrul... nu mult, 4 ore, cat sa inteleg de ce Monalisa e atat de celebra si picturile uriase, de acopera un perete, nu... Sa mergem apoi prin Tuileries si sa vedem Turnul in departare. Sa ajungem in Place de la Concorde, la obelisc si sa vad de ce un monument dedicat civilizatiei egiptene e tocmai in centrul Parisului. Sa o luam apoi agale pe Champs Elysees si sa ne oprim la un bistro, sa dau 12 euro pe o bere si sa le zic francezilor "buna" (e un fel de fetish treaba asta :)) ). Sa urcam in zig-zag treptele Arcului de Triumf, si sa ajungem seara la impozantul La Defense, sa vad ca zgarie-nori exista si in realitate, nu doar in filme, si ca ii pot vedea la Paris, nu in Statele Unite... Iar noapte tarziu sa ne lasam pe valuri de muzica la Six Seven de pe Champs Elysees.
Maine le voi impartasi si copiloatelor povestea. Povestea zilei cu numarul 2... Imi doresc enorm sa recitesc atunci postarea asta si sa imi amintesc cat de mult am asteptat momentul, cum ma trezeam in fiecare zi, ajungeam la birou si inlocuiam AMR 63 cu AMR 62... pana intr-un final, cand vor mai fi AMR 3 (ca la momentul ala cred ca imi iau si concediul).
Daca in ceea ce priveste un barbat, mi se pare perfect normal ca cui pe cui se scoate, daca o relatie de prietenie cu gagicile poate fi inlocuita de alta, pentru ca oamenii vin si pleaca, sunt convinsa ca nu exista loc in lumea asta care sa ma fascineze mai mult decat Parisul.
Si sunt infantila, poate, si e placerea mea sa imi recunosc defectele si punctele slabe, pentru ca ele fac parte din mine. Imi place si mai mult sa le transform in planuri, ambitii si obiective (ca nu degeaba am terminat Managementul - nu m-am ratat 3 ani degeaba invatand cum se organizeaza productia in uzine sau cum se naste un tsunami, am mai invatat si treburi utile...). Si cum nimic nu poate inlocui Parisul, un jour j'y reviendrai. Pentru totdeauna.
RSS Feed (xml)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu