Toti cei care ma cunosc stiu care este lucrul care ma face intotdeauna fericita, indiferent de starea in care sunt la momentul respectiv, iar asta se rezuma la a vorbi despre Franta, despre Paris si despre toate lucrurile minunate care se leaga de cele 2 aspecte. Vazand Parisul, am ramas adanc marcata de diferenta de civilizatie, mentalitate, demnitate si valoare fata de eternul Bucuresti, care nu isi merita sub nici o forma titulatura de "Micul Paris".
Mai mult decat atat, zilele astea, de cand citesc Sade, am vazut o alta fata. Noua ne spalau creierul in liceu cu "Ion", "Amintiri din copilarie" si "Ultima noapte de dragoste..." (care mi-au placut, de altfel, mult, si le-as reciti oricand cu placere), cand francezii vorbeau in urma cu 150 - 200 de ani inainte sa apara scrierile in cauza, despre libertinaj si sexualitate, privindu-le ca pe niste forme normale de manifestare a naturii umane.
Nu e de mirare ca suntem inapoiati, noi invatam in liceu despre iubiri platonice si autocunoastere prin iubire, lasand la o parte elemente materiale si palpabile, capabile sa dezvolte un orizont al realitatii de care aveam sa ne lovim mai tarziu. Experienta ne-a demonstrat tuturor ca de multe ori iubirea nu e de ajuns, ca nu e suficient sa ai sentimente pentru cineva atat timp cat celalalt cauta altceva. Noi invatam despre modele de personalitate, dar nu ne-a aratat nimeni cum arata un contra-model.
Iar francezii au facut asta intr-o maniera inegalabila... Si cu toate ca Sade a fost condamnat pentru scrierile sale libertine de compatriotii din vremea lui, asta era realitatea din vremea lui, realitate inteleasa de contemporani, atat cu partile bune, cat si cu numeroasele parti extrem de intunecate.
Ei si-au recunoscut greselile, si le-au ridicat la grad de arta.
Romanii pastreaza imaginea unei natiuni cu prejudecati si traditii, si cu toate astea, statistic vorbind, cate fete mai sunt virgine la 13 ani?
Mai mult decat atat, zilele astea, de cand citesc Sade, am vazut o alta fata. Noua ne spalau creierul in liceu cu "Ion", "Amintiri din copilarie" si "Ultima noapte de dragoste..." (care mi-au placut, de altfel, mult, si le-as reciti oricand cu placere), cand francezii vorbeau in urma cu 150 - 200 de ani inainte sa apara scrierile in cauza, despre libertinaj si sexualitate, privindu-le ca pe niste forme normale de manifestare a naturii umane.
Nu e de mirare ca suntem inapoiati, noi invatam in liceu despre iubiri platonice si autocunoastere prin iubire, lasand la o parte elemente materiale si palpabile, capabile sa dezvolte un orizont al realitatii de care aveam sa ne lovim mai tarziu. Experienta ne-a demonstrat tuturor ca de multe ori iubirea nu e de ajuns, ca nu e suficient sa ai sentimente pentru cineva atat timp cat celalalt cauta altceva. Noi invatam despre modele de personalitate, dar nu ne-a aratat nimeni cum arata un contra-model.
Iar francezii au facut asta intr-o maniera inegalabila... Si cu toate ca Sade a fost condamnat pentru scrierile sale libertine de compatriotii din vremea lui, asta era realitatea din vremea lui, realitate inteleasa de contemporani, atat cu partile bune, cat si cu numeroasele parti extrem de intunecate.
Ei si-au recunoscut greselile, si le-au ridicat la grad de arta.
Romanii pastreaza imaginea unei natiuni cu prejudecati si traditii, si cu toate astea, statistic vorbind, cate fete mai sunt virgine la 13 ani?
RSS Feed (xml)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu