17 iulie 2005... In urma cu fix 4 ani, eram acasa, la Brad, sau ca sa fiu mai exacta... la Criscior, si ma pregateam de zor pentru ultima mare competitie din liceu (despre asta promit sa scriu in una din postarile viitoare, un fel de amintiri din copilarie). Liceul a fost una din perioadele din viata mea in care vara, iarna, toamna... eu nu stiam ce-i aia vacanta, nu stiam ce-s alea nopti pierdute si iesiri la cafea (de care, in zilele noastre, sunt foarte dependenta), nu aveam prietene atat de apropiate (Didi, Ilinca, Saca si cele 2 Ane) si nici nu ma interesa, eram profund interesata de contabilitate & stuff. Ca sa nu mai spun ca sexul era un subiect tabu. Si uite cum trece viata pe langa noi, iar oamenii se schimba.
Revenind la 17 iulie 2005, o zi speciala, ca toate de altfel care au urmat pana la 1 octombrie al aceluiasi an... eram deja calificata pentru stagiul din Franta si probabil ca la ora asta ma bucuram de racoarea serilor din Ardeal. Nu eram asa entuziasmata ca plec la Paris, cu toate ca aveam certitudinea ca o sa se intample si asta dupa cateva luni, si imi imaginam orasul destul de ciudat pentru ca auzisem ca acolo nu sunt blocuri. Cum pe vremea aia nu eram asa "internauta", stiam de Turnul Eiffel si de catedrala Notre Dame, fara prea multe detalii, si chiar ma gandeam, in mintea mea de atunci, la cat de greu ar fi sa ma acomodez cu strazi fara blocuri gri.
Astazi, nu mai vreau sa vad blocuri, si mi-e dor de strazile alea largi si de cladirile dragute, de statuile poleite cu aur si de toata libertatea si deschiderea pe care ti le inspira necontenit Parisul.
In urma cu 4 ani habar n-aveam ce o sa fac in toamna, iar acum, dupa lungi deliberari cu mademoiselle Ana M (una din cele 2), am ajuns la o concluzie, si anume ZIUA 1. Cum noi doua suntem pilonul de baza al planificarii (adevarul e ca previziunea a fost pentru mine intotdeauna functia preferata a managementului), am stabilit urmatoarele:
Daca ajungem pe Beauvais la 9,45 si pe la Porte Maillot undeva maxim pe la 12,15 (am luat in calcul si posibilitatea de a prinde primul autocar), rezulta conform logicii matematice foarte exacte ca la hotel am ajunge undeva pe la un 1 P.M.
Cum gagicile vor avea termen 1h30 sa se aranjeze, manance & stuff, o sa plecam in marea incursiune la ora 3. In prima zi, din multitudinea de obiective, vrem sa vedem Notre Dame-ul, iar seara Turnul Eiffel (cu beculetze, luminitze si multe poze cu sclipici). Problema noastra existentiala ar fi ca vrem ca drumul dintre cele 2 obiective sa il facem (majoritar) pe jos, asa ca daca printre cititori e cineva care a mers recent si isi aminteste ce am putea vedea intre catedrala si turn, astept cu nerabdare comentarii.
Logic ar fi sa pot oferi si un premiu, si cum, momentan, bugetul alocat acestui blog este modic, promit ca la sfarsitul primei zile sa postez un filmulet din drumul nostru cu dedicatie celui care ne va ajuta sa gasim inspiratia.
Later edit: AMR 73 inseamna ca mai avem de numarat 73 de zile pana la Marea Dezmatare.
Revenind la 17 iulie 2005, o zi speciala, ca toate de altfel care au urmat pana la 1 octombrie al aceluiasi an... eram deja calificata pentru stagiul din Franta si probabil ca la ora asta ma bucuram de racoarea serilor din Ardeal. Nu eram asa entuziasmata ca plec la Paris, cu toate ca aveam certitudinea ca o sa se intample si asta dupa cateva luni, si imi imaginam orasul destul de ciudat pentru ca auzisem ca acolo nu sunt blocuri. Cum pe vremea aia nu eram asa "internauta", stiam de Turnul Eiffel si de catedrala Notre Dame, fara prea multe detalii, si chiar ma gandeam, in mintea mea de atunci, la cat de greu ar fi sa ma acomodez cu strazi fara blocuri gri.
Astazi, nu mai vreau sa vad blocuri, si mi-e dor de strazile alea largi si de cladirile dragute, de statuile poleite cu aur si de toata libertatea si deschiderea pe care ti le inspira necontenit Parisul.
In urma cu 4 ani habar n-aveam ce o sa fac in toamna, iar acum, dupa lungi deliberari cu mademoiselle Ana M (una din cele 2), am ajuns la o concluzie, si anume ZIUA 1. Cum noi doua suntem pilonul de baza al planificarii (adevarul e ca previziunea a fost pentru mine intotdeauna functia preferata a managementului), am stabilit urmatoarele:
Daca ajungem pe Beauvais la 9,45 si pe la Porte Maillot undeva maxim pe la 12,15 (am luat in calcul si posibilitatea de a prinde primul autocar), rezulta conform logicii matematice foarte exacte ca la hotel am ajunge undeva pe la un 1 P.M.
Cum gagicile vor avea termen 1h30 sa se aranjeze, manance & stuff, o sa plecam in marea incursiune la ora 3. In prima zi, din multitudinea de obiective, vrem sa vedem Notre Dame-ul, iar seara Turnul Eiffel (cu beculetze, luminitze si multe poze cu sclipici). Problema noastra existentiala ar fi ca vrem ca drumul dintre cele 2 obiective sa il facem (majoritar) pe jos, asa ca daca printre cititori e cineva care a mers recent si isi aminteste ce am putea vedea intre catedrala si turn, astept cu nerabdare comentarii.
Logic ar fi sa pot oferi si un premiu, si cum, momentan, bugetul alocat acestui blog este modic, promit ca la sfarsitul primei zile sa postez un filmulet din drumul nostru cu dedicatie celui care ne va ajuta sa gasim inspiratia.
Later edit: AMR 73 inseamna ca mai avem de numarat 73 de zile pana la Marea Dezmatare.
RSS Feed (xml)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu