Azi am renuntat sa mai folosesc google translate cand scriu in franceza, doar ca sa gasesc cele mai potrivite fraze si sa imi puna accentele. De azi, desi gandesc in franceza, o sa le scriu in romana, pana in momentul in care cuvintele se vor scrie asa cum le gandesc.
Am vazut in seara asta un film impresionant, un film bun, un film excelent, un film pe care mi-ar fi greu sa il vad a doua oara, din cauza emotiilor puternice pe care le poate crea. Este vorba despre "Amantul", al doilea film frantuzesc dupa "Il y a longtemps que je t'aime", despre care pot spune ca e cu adevarat impresionant, mult peste porcariile care-s prin cinema in ultimul timp.
Este vorba, evident, de o iubire traita la maxim, o iubire intre 2 oameni apartinand unor clase sociale si etnice complet diferite, si care in ciuda sentimentelor care si-au pastrat intensitatea zeci de ani, nu au ramas impreuna. Multi vor spune: "Raluca asta n-are ce face decat sa se uite la filme (in franceza, fara subtitrare) siropoase, sa planga la ele si sa mai scrie si pe blog despre asta". Sincer, putin imi pasa, putin ma intereseaza daca povestile astea exista la asemenea cote sau sunt doar pura fictiune. Prefer un film care sa iti taie respiratia decat o comedie gen familia Bundy, din care in afara de poante proaste, nu ai nimic de invatat, si este strict parerea mea.
Un film care mi-a dat de gandit, si poate acum, dupa ce l-am vazut din intamplare si l-am ales din atatea doar ca avea un titlu care m-a atras, l-am inteles pe Vali. Am inteles ca desi ne-am iubit frenetic, pentru ca il simt acum la fel de aproape ca si atunci, si sunt sigura ca nici lui nu i-a fost usor...nu am ramas impreuna.
Te iubesc, dragul meu, in continuare. Esti la fel de viu in mintea mea ca si atunci cand ti-am spus prima oara "buna", cand venisem la Ionela la birou...si cu atat mai mult te simt ca in noaptea in care ti-am spus prima oara ca te iubesc.
Ar trebui sa vezi si tu "Amantul", ai intelege de ce mi-a creat starea asta, si, la fel ca in film, dragul meu, si mie imi place sa scriu. Despre noi povestea ar avea putine file, dar as face-o sa fie asa cum ar fi trebuit, asa cum mi-as fi dorit si sunt convinsa ca ai fi vrut si tu. Evident, deznodamantul ar fi acelasi ca si acum. Te iubesc. Oare unde esti acum si ce faci? Eu mai exist pentru tine?
Am vazut in seara asta un film impresionant, un film bun, un film excelent, un film pe care mi-ar fi greu sa il vad a doua oara, din cauza emotiilor puternice pe care le poate crea. Este vorba despre "Amantul", al doilea film frantuzesc dupa "Il y a longtemps que je t'aime", despre care pot spune ca e cu adevarat impresionant, mult peste porcariile care-s prin cinema in ultimul timp.
Este vorba, evident, de o iubire traita la maxim, o iubire intre 2 oameni apartinand unor clase sociale si etnice complet diferite, si care in ciuda sentimentelor care si-au pastrat intensitatea zeci de ani, nu au ramas impreuna. Multi vor spune: "Raluca asta n-are ce face decat sa se uite la filme (in franceza, fara subtitrare) siropoase, sa planga la ele si sa mai scrie si pe blog despre asta". Sincer, putin imi pasa, putin ma intereseaza daca povestile astea exista la asemenea cote sau sunt doar pura fictiune. Prefer un film care sa iti taie respiratia decat o comedie gen familia Bundy, din care in afara de poante proaste, nu ai nimic de invatat, si este strict parerea mea.
Un film care mi-a dat de gandit, si poate acum, dupa ce l-am vazut din intamplare si l-am ales din atatea doar ca avea un titlu care m-a atras, l-am inteles pe Vali. Am inteles ca desi ne-am iubit frenetic, pentru ca il simt acum la fel de aproape ca si atunci, si sunt sigura ca nici lui nu i-a fost usor...nu am ramas impreuna.
Te iubesc, dragul meu, in continuare. Esti la fel de viu in mintea mea ca si atunci cand ti-am spus prima oara "buna", cand venisem la Ionela la birou...si cu atat mai mult te simt ca in noaptea in care ti-am spus prima oara ca te iubesc.
Ar trebui sa vezi si tu "Amantul", ai intelege de ce mi-a creat starea asta, si, la fel ca in film, dragul meu, si mie imi place sa scriu. Despre noi povestea ar avea putine file, dar as face-o sa fie asa cum ar fi trebuit, asa cum mi-as fi dorit si sunt convinsa ca ai fi vrut si tu. Evident, deznodamantul ar fi acelasi ca si acum. Te iubesc. Oare unde esti acum si ce faci? Eu mai exist pentru tine?
RSS Feed (xml)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu