Fierbinte

Cu fiecare zi ce trece, ochii tai sunt tot mai departe, cu toate ca iti simt pasii venind in fiecare zi. Iti simt respiratia fierbinte, ca si cum s-ar fi intamplat ieri, si cu cat incerc sa ma detasez de toate evenimentele, cu atat mai mult ma gandesc. Oare ce faci acum? Se intampla sa iti amintesti si tu? Intri macar din cand in cand pe blog sa vezi despre ce mai scriu?... Nu am avut ocazia in noaptea aceea sa te strang in brate intr-un moment de tacere si sa iti ascult gandurile, sa plang de fericire si sa raman nemiscata in bratele tale, dorindu-mi asta pentru totdeauna. S-a intamplat atat de repede incat nu am avut timp sa ma reculeg.
Seara ajung acasa, e liniste, se intampla sa imi mai pun o melodie sau sa fumez o tigara si imi amintesc cum setea trupurilor noastre era greu de stins si cum aerul se incalzea cu muuulte grade cand eram impreuna. Povestea noastra e ceva ce nu am putut sa sterg niciodata, chiar daca a inceput si a continuat cu stangul, iar de fiecare data cand ai plecat fara sa privesti inapoi m-am rugat sa te intorci. Fac asta si acum, si desi sunt un om care nu iarta cand increderea ii este inselata (si stau marturie cateva cazuri chiar recente), m-as intoarce oricand la tine, te-as certa dulce, iar apoi te-as implora sa fii la fel ca in clipele cand in afara de noi nu mai exista nimic. Poate nu am avut de cele 3 ori credinta suficienta in asa fel incat sa fac ca fiecare impacare sa dureze, sau poate nu a fost si nu va fi sa fie, dar nu pot sa uit.
Stii, Diana (pe care nu ai avut ocazia sa o intalnesti, desi ti-am spus atatea despre ea) e acum la mare. Evident, n-a scapat de mine nici la bulgari, parca suntem nebune amandoua sau om fi fost siameze in alta viata, si mereu imi spune ce frumos e. Ar fi fost rau, dragul meu, sa fiu eu in locul ei acum...iar tu sa fii cu mine? Sa te trezesc in fiecare dimineata cu un sarut cu gust de piersica sau de capsune, nu de ciocolata, iar seara sa privim amandoi marea? Sa iti spun ca te iubesc si sa imi mangai parul, sa imi spui ca va fi mereu asa, chiar daca concediul s-ar termina la un moment dat si dupa aia nu te-as mai vedea niciodata?
Scriu toate astea aici, in speranta ca vei ajunge si tu sa le citesti la un moment dat, si ca vei sti ca scriu despre tine. Te vei recunoaste chiar din primul rand, dragul meu. Nu sunt suparata pentru nimic din ce a fost, si nu regret nimic din ce s-a intamplat, pentru ca te-am iubit si atunci asa cum te iubesc acum. Si stiu ca ochii tai nu minteau. Te iubesc. Si chiar daca, poate, nu te vei intoarce repede, sau nu vom mai auzi niciodata nimic unul despre celalalt, ma rog ca drumurile noastre sa se intalneasca candva. Si nu voi sterge nimic din ce am scris despre tine, indiferent ce se va intampla, pentru ca, pana acum, nu am avut sentimente atat de puternice fata de nimeni, si nu am fost capabila sa iert si sa uit atatea lucruri.
Si chiar daca nu am ascultat impreuna melodia de mai jos, sper candva sa vezi postarea asta, si sa o citesti in timp aculti "Take my breath away"...