Cum ma caut

Delilah, o sa iti "imprumut" putin titlul, pentru ca mi s-a parut cel mai potrivit sa descrie starea in care sunt acum.
Dupa o perioada destul de lunga in care am trait cu nostalgia lasata de Vali, o nostalgie care a adus mai mult ravagii decat amintiri frumoase... incep sa cred ca mi-am revenit. Oamenii vin si pleaca, cu unii ramai prieten, iar altii iti schimba felul de a fi in asa fel incat iti imaginezi ca niciodata nu mai poti fi tu.
S-a intamplat ceva foarte recent, atat de recent incat stau si ma intreb daca e vorba doar de placerea de a cadea in vrajeala sau daca e ceva care trebuia sa se intample si a aparut ca-n bancurile alea, cand nimeni nu se mai astepta. Oscilez in a crede ca e un banc sau in a crede ca poate fi ceva pe bune...si, ca s-o scurtez, am intalnit pe cineva.
Sper ca a venit ziua aia cand pot sa fiu indiferenta cand ii aud numele sau cand vad o reclama la ciocolata, sper ca pot sa il uit, sau sa ma detasez, fara sa fie nevoie sa sparg chestii sau sa innebunesc.
Si sper ca starea de pseudo-indragosteala in care tocmai am cazut sa fie cel mai bun mod de a ma regasi.