joi, 9 aprilie 2009

Oameni care ma fac fericita - partea a doua

Daca tot sunt intr-o forma de zile mari, datorata energiilor pozitive acumulate la sfarsitul zilei, m-am hotarat ca, daca am reusit sa deschid lista (si sa o nominalizez a n-a oara pe cea mai buna prietena din lume)... sa vorbesc deschis si despre alte lucruri care imi aduc buna dispozitie.
Despre job si colegii de birou -de cand sunt in firma, am cunoscut multi oameni si am avut contact cu multe activitati. Sunt a doua mea familie, si sunt fericita ca m-am integrat in ea, si asa cum sunt eu, cu bune si cu rele, niciodata nu am avut senzatia ca ceva nu e in regula. Imi place ce fac, si imi plac oamenii cu care lucrez. Si asta ma face fericita. In ultimul timp, i-am cam stresat cu mailuri si poze funny, cu bancuri cu porcusorul isteric si filmuletze cu camera ascunsa, mai mult sau mai putin sexy, dar nu ma deranjeaza, si daca din punct de vedere al jobului, suntem toti cam tot pe acolo, eu sunt cea care ii distreaza sau se mai crizeaza la caterinca din cand in cand.
Damn...si acum vine partea cea mai grea, apropo de chestii care ma fac sa ma simt bine, sa fiu fericita si sa imi treaca brusc orice stare de nervozitate (deh, se apropie sesiunea, si nervii mei mai au o usoara tendinta sa cedeze. Nu-i bai, imi trece repede) :) Partea care urmeaza e NOT job related!
Am observat ca de la o vreme, nu foarte de demult, nu reusesc sa imi dau seama de cand dureaza treaba asta...dar de la o vreme ma simt ca la 16 ani :D sau ma rog, 15... adevarul e ca am fost un copil precoce, si mintea de atunci a ramas in stare latenta si acum, dupa multi ani. Gen fluturasi in stomac, cam pe acolo bat. Ce e mai greu e ca in urma experientelor mai mult sau mai putin traumatizante acumulate in ultima perioada, la capitolul viata personala (stuff like that), nici nu stiu cum sa reactionez. Grava situatie :)
Oricum, e un lucru care ma binedispune, si astept o continuare. Care de data asta o sa vina (sau nu) de la sine. Si cum timpul nu mai are rabdare, e deja joi, sper intr-o continuare destul de repede. Detaliile sunt irelevante, important e ca Raluca e cam indragostita, si ii place treaba asta. Cum ar zice un coleg care mi-e tare drag: vai, fata, gizas, craist :)) cum se poate asa ceva?
Nu o sa insist pe treaba asta, mai ales ca e very personal, si e cam tot ce pot sa scriu despre noua situatie cu care ma confrunt, si cum tind din acest blog sa creez o perceptie proprie despre evenimente obiective si nu personale, pot doar sa sper ca o sa fie bine. Indiferent de continuare, :D ea imi va apartine si promit ca de la urmatorul post sa lasam starile personale la o parte si sa vorbim despre lucruri serioase.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu