Una din teoriile pe care le-am invatat in facultate, si care mi-au ramas in minte si dupa ce s-a terminat examenul, este cum sa ai cheia succesului. Nu numai in afaceri, ci si la locul de munca, in viata personala, in relatiile cu ceilalti oameni. Pentru a avea cheia, primul pas pe care trebuie sa il faci tu, ca om cu mentalitate de invingator, este sa fii capabil sa te transpui in viitor sub imaginea pe care ti-o doresti. Chestia asta m-a ajutat sa imi indeplinesc visul de a revedea Parisul, care acum 4 ani era imposibil, intre timp a devenit improbabil, si iata ca putin peste 5 luni il mai despart de materializarea inevitabila. Si este un vis care implica multe sacrificii, un vis care ma facea fericita, nerabdatoare, si care urmeaza in scurt timp sa devina realitate.
Un alt exemplu al gandirii pozitive e format din examenele de la facultate. E destul de rusinos, dar sanatos totodata, sa recunosc ca la unele chiar m-am dus cu mana-n c**, adica nu am avut nici macar amabilitatea de a deschide cartea. Cum nu sunt de principiu ca inainte de examen stau si invat toata noaptea sute de pagini, si cum sanatatea mea este mai importanta decat stresul provocat de o noapte nedormita, am visat ca ma duc la examen si il iau. Pana acum, le-am luat pe toate, si cu 5, si cu 10, in functie de inspiratia de la fata locului, fara sa copiez, ci doar stiind sa ii spun/scriu profesorului niste cuvinte pe care vrea sa le auda (eficacitate, rentabilitate, rationalizarea resurselor... in jurul acestor concepte se cam invarte tot). Bun, perfect pana aici. Deci ar trebui sa concluzionam, dragii mei, ca mentalitatea de invingator este un leac universal valabil si ca merge in toate situatiile. Si din experienta mea personala as putea sa va dau n exemple care sa sustina teoria invatata la scoala.
Pana aici, sunt foarte optimista si ii incurajez pe toti sa creada in idealurile lor, sa se imagineze ca traiesc in ele si sa faca totul pentru a le atinge. Este un mod de a gandi foarte sanatos, si este piatra de temelie in constructia viitorului.
Zilele astea, in schimb, mi-au aratat ca si cei mai optimisti dintre optimisti, sau mai pe scurt subsemnata, se tem de esec. Si se tem rau. Daca stiti reclama de la Altex (daca nu, o gasiti aici), puteti intelege ca orice as auzi despre o anumita problema, eu tot batman, batman, nu mai cred nimic. Am intrebat-o pe Blonda, am cautat pe net, am cautat chiar in trecutul meu cel mai bun medicament anti frica de esec, si concluzia la care am ajuns a fost una singura. Ca sa imi inving temerile, cel mai bun mod este sa le infrunt. Daca nu as face asta, solutia nu ar exista, iar eu mi-as imagina tot felul de scenarii despre o anumita situatie, mai mult sau mai putin conforme cu realitatea. In schimb, daca pui fata in fata cu tine problema care te macina, ii gasesti cauzele, vezi cum a evoluat si pui punctul pe i, in cel mai rau caz nu ai gasi nici o solutie, dar exista si sansa (mica sau mare) ca sa se rezolve.
Motiv pentru care voi cauta ca toate temerile mele legate de esec, indiferent care ar fi natura acestuia, e sa formulez clar si concis problema de care mi-e frica si sa incerc sa o rezolv. E o cale mai anevoioasa, nimeni nu neaga, dar face parte din mentalitatea de invingator pe care o am, si pe care va incurajez sa o aveti toti.
Un alt exemplu al gandirii pozitive e format din examenele de la facultate. E destul de rusinos, dar sanatos totodata, sa recunosc ca la unele chiar m-am dus cu mana-n c**, adica nu am avut nici macar amabilitatea de a deschide cartea. Cum nu sunt de principiu ca inainte de examen stau si invat toata noaptea sute de pagini, si cum sanatatea mea este mai importanta decat stresul provocat de o noapte nedormita, am visat ca ma duc la examen si il iau. Pana acum, le-am luat pe toate, si cu 5, si cu 10, in functie de inspiratia de la fata locului, fara sa copiez, ci doar stiind sa ii spun/scriu profesorului niste cuvinte pe care vrea sa le auda (eficacitate, rentabilitate, rationalizarea resurselor... in jurul acestor concepte se cam invarte tot). Bun, perfect pana aici. Deci ar trebui sa concluzionam, dragii mei, ca mentalitatea de invingator este un leac universal valabil si ca merge in toate situatiile. Si din experienta mea personala as putea sa va dau n exemple care sa sustina teoria invatata la scoala.
Pana aici, sunt foarte optimista si ii incurajez pe toti sa creada in idealurile lor, sa se imagineze ca traiesc in ele si sa faca totul pentru a le atinge. Este un mod de a gandi foarte sanatos, si este piatra de temelie in constructia viitorului.
Zilele astea, in schimb, mi-au aratat ca si cei mai optimisti dintre optimisti, sau mai pe scurt subsemnata, se tem de esec. Si se tem rau. Daca stiti reclama de la Altex (daca nu, o gasiti aici), puteti intelege ca orice as auzi despre o anumita problema, eu tot batman, batman, nu mai cred nimic. Am intrebat-o pe Blonda, am cautat pe net, am cautat chiar in trecutul meu cel mai bun medicament anti frica de esec, si concluzia la care am ajuns a fost una singura. Ca sa imi inving temerile, cel mai bun mod este sa le infrunt. Daca nu as face asta, solutia nu ar exista, iar eu mi-as imagina tot felul de scenarii despre o anumita situatie, mai mult sau mai putin conforme cu realitatea. In schimb, daca pui fata in fata cu tine problema care te macina, ii gasesti cauzele, vezi cum a evoluat si pui punctul pe i, in cel mai rau caz nu ai gasi nici o solutie, dar exista si sansa (mica sau mare) ca sa se rezolve.
Motiv pentru care voi cauta ca toate temerile mele legate de esec, indiferent care ar fi natura acestuia, e sa formulez clar si concis problema de care mi-e frica si sa incerc sa o rezolv. E o cale mai anevoioasa, nimeni nu neaga, dar face parte din mentalitatea de invingator pe care o am, si pe care va incurajez sa o aveti toti.
RSS Feed (xml)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu