Scene din viata de ieri si de azi

A venit primavara si in Bucuresti, si cum s-a incalzit un pic afara, cum strazile s-au aglomerat, oamenii se plimba mai des, lucruri perfect normale, de altfel, pentru aceasta perioada a anului. Ce e, totusi, deranjant la treaba asta e disperarea pe care o vezi in mijloacele de transport in comun. Cum, datorita activitatilor de zi cu zi (job, facultate, iesit la cafea si mai nou la teatru) si faptului ca nu am masina personala inca (desi de permis sunt foarte mandra), sunt nevoita sa folosesc atat metroul, cat si autobuzul, nu am reusit sa nu remarc nesimtirea si disperarea unor cetateni ai capitalei Romaniei. Asteptam ieri la Romana autobuzul 131, aveam si o sacosa nu foarte voluminoasa, si nici nu a apucat sa se iveasca bine la coltul intersectiei autobuzul, hopa densitate de 10 bucuresteni pe metru patrat. Mai, mai sa te ia pe sus, daca nu esti atent. Nu stau niciodata jos, pentru ca imi petrec multe ore pe scaun la birou, la scoala, acasa, la cafea si oriunde altundeva, nu imi exprim niciodata intentia de a lua locul cuiva, si cu toate astea, oamenii se imbulzesc in jurul meu unul peste altul care sa ajunga primul la scaun. Era acum ceva vreme o campanie la metrou impotriva nesimtirii de a te repezi la scaun fara sa astepti sa coboare toata lumea, sa dai din coate cu inversunare sa ocupi locul minunat, dar nu a avut nici un rezultat. Cum de altfel, nici desenele inteligente si explicite cu urmele de talpi de pe scarile rulante nu au avut nici un efect asupra locuitorilor Bucurestiului.
Eram in Franta in urma cu aproape 4 ani si mergeam prima oara cu metroul parizian. Ca diferenta fata de al nostru, ajunge mult mai repede, este mult mai putin aglomerat (evident, circula aproape din minut in minut), mai aerisit si mai curat. Ceea ce mi s-a parut cu adevarat surprinzator nu a fost, insa, asta, ci faptul ca la iesirea din statii, pe scarile rulante, partea dreapta era ocupata de cei care nu voiau sa si urce in acelasi timp, lasand loc liber pe stanga celor care se grabesc.
Am stat doar 3 saptamani in Paris sa remarc atatea lucruri civilizate si usor/ieftin/de bun simt de aplicat, si constat dezamagita ca dupa atata timp, mijloacele de transport din Bucuresti si cei care le folosesc (in mare parte) nu au evoluat cu nimic. Mai jos, o imagine din statia Biblioteca Francois Mitterand:

Ce intrebare ramane la final... Unde esti tu, Tepes?