Citeam zilele trecute pe un blog deosebit de interesant, pe care îl citesc zi de zi, și care mă binedispune de fiecare dată, despre fel de fel de personaje în care tu, ca om cu cele mai bune intenții ai încredere, și pe care le consideri prieteni, urmând să îți dai seama, la un moment dat, că au fost doar iluzii cu care ți-ai pierdut timpul. Foarte adevărată tipologia autoarei. Eu nu am avut neșansa să transform din cunoștințe în prieteni astfel de oameni, dar vă voi vorbi despre ce 2 categorii de persoane NU îmi doresc ca prieteni și care NU au nicio șansă să obțină de la mine altceva decât un "bună". Sunt sigură că mulți dintre voi cunoașteți astfel de personaje, și vă veți amuza recunoscându-le trăsăturile atât de evidente...
Tocilarul îndoctrinat se întâlnește în majoritatea cazurilor în mediile, să le spunem, academice. Nu este o persoană dotată cu inteligență extraordinară, dar are foarte bune abilități de a învăța pe dinafară formule și de a-l face pe profesor să îl considere un super dotat, în urma lingușelilor permanente și a bârfirii altor profesori pe la spate chiar cu cadrul didactic nou-cunoscut în față. Deși nu a lucrat o secundă în viața lui, cunoaște mai bine ca oricine cum stă treaba într-o organizație. Crescut de mic cu mentalitatea că trebuie sa aibă 10 pe linie și asta îl va ajuta să iasă din foame, ar fi în stare să te bată dacă îndrăznești să îi ceri ajutorul (un curs mic, un calculator la examen). Trist este că personajul în cauză este trecut de vârsta de 20 de ani.
Pițipoanca de miliarde se îmbracă ostentativ de la D&G, dar nu are niciodată 10 mii (de lei vechi) în buzunar. Se uită de sus la tine, că ei părinții îi dau bani (cel puțin, teoretic), iar tu lucrezi ca un sclav pe salariu sub 50 de milioane (că ăsta e standardul ei). Când va reuși să iasă la pensie, după 10 ani chinuiți prin facultate și șpăgi pe unde apucă, să ia și ea săraca blestemata aia de diplomă, tăticu o va angaja la firma unui unchi pe post de șăfă, și va lua acolo 2300 de euro lunar și îți va râde în nas.
Nefericirea face că sunt mulți ca ei/ele. Din fericire, am învățat să îi miros de la distanță și să mi-i țin departe. Și mai mult decât atât, să îi uit.
Tocilarul îndoctrinat se întâlnește în majoritatea cazurilor în mediile, să le spunem, academice. Nu este o persoană dotată cu inteligență extraordinară, dar are foarte bune abilități de a învăța pe dinafară formule și de a-l face pe profesor să îl considere un super dotat, în urma lingușelilor permanente și a bârfirii altor profesori pe la spate chiar cu cadrul didactic nou-cunoscut în față. Deși nu a lucrat o secundă în viața lui, cunoaște mai bine ca oricine cum stă treaba într-o organizație. Crescut de mic cu mentalitatea că trebuie sa aibă 10 pe linie și asta îl va ajuta să iasă din foame, ar fi în stare să te bată dacă îndrăznești să îi ceri ajutorul (un curs mic, un calculator la examen). Trist este că personajul în cauză este trecut de vârsta de 20 de ani.
Pițipoanca de miliarde se îmbracă ostentativ de la D&G, dar nu are niciodată 10 mii (de lei vechi) în buzunar. Se uită de sus la tine, că ei părinții îi dau bani (cel puțin, teoretic), iar tu lucrezi ca un sclav pe salariu sub 50 de milioane (că ăsta e standardul ei). Când va reuși să iasă la pensie, după 10 ani chinuiți prin facultate și șpăgi pe unde apucă, să ia și ea săraca blestemata aia de diplomă, tăticu o va angaja la firma unui unchi pe post de șăfă, și va lua acolo 2300 de euro lunar și îți va râde în nas.
Nefericirea face că sunt mulți ca ei/ele. Din fericire, am învățat să îi miros de la distanță și să mi-i țin departe. Și mai mult decât atât, să îi uit.
RSS Feed (xml)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu