Mie, personal, imi este mai usor sa invat din greselile din trecut (dependente, sau independente de mine), si pe baza lor sa imi cladesc orizontul, ca tot vorbeam intr-o postare anterioara despre vise, dorinte, proiectii in viitor ale eului. Cred, dar nu sunt convinsa, ca asumarea greselilor si gasirea solutiilor sau variantelor care le-ar fi eliminat sau ameliorat, este un pas important in crearea unui plan de viata, de cariera, de viata personala. Si, cum sunt la momentul adevarului, recunosc ca nu sunt perfecta si m-am lovit de esecuri mai mult sau mai putin traumatizante. Dar, cum sper si cred ca am o mentalitate de invingator, am incercat in cateva idei sa le gasesc partea buna, "sutul in fund" care ma impinge in fata. Parerile mele despre viata nu sunt adevaruri absolute si sunt convinsa ca nu pot fi aplicate la nivel general valabil, dar imparatsindu-le cu cei care le citesc, pot fi imbunatatite, motiv pentru care toate comentariile voastre la acest post si nu numai, sunt binevenite.
1. Regret ca m-am nascut in Romania. Asta e, parintii si tara nu ti le poti alege. Pana pe la vreo 18 ani, Bucurestiul mi se parea cel mai mirific loc de pe Pamant. Vazand apoi locuri mai civilizate, mai organizate, mai libere, mai primitoare, idealul meu s-a daramat. E uimitor cat de multe lucruri poti obtine cu un efort atat de mic, si ma refer aici la tot ce inseamna Parisul. Transport organizat si monitorizat, fluiditate in trafic, curatenie pe strazi, faptul ca la orice ora din zi si din noapte te simti in siguranta, lipsa gropilor, a strazilor neasfaltate etc. Daca as lasa-o pe buni in statia de metrou Gare de Lyon, sunt sigura ca in 20 de minute, s-ar orienta si ar sti sa ajunga la Chatelet. In schimb, daca as rataci-o pe undeva pe la Titan, nu garantez ca gaseste atat de repede drumul spre Pipera. Cum la Primaria Capitalei nu pot sa candidez, pentru ca nu vreau (ha ha, vedeti ce mare sunt :)) ), si cum sugestiile mele nu stiu daca ar fi bine venite, dupa ce termin Facultatea, vreau sa devin experta in limba franceza si in domenii care m-ar putea ajuta sa ajung cetatean francez. E o cale mai usoara decat a aduce propuneri aici. Obiectivele intermediare sunt in curs de finalizare.
2. Regret ca nu m-am dus la Jurnalism, si am preferat sa aleg Facultatea. Noroc ca m-am trezit la timp si mi-am gasit un job, sa imi dau seama cum stau lucrurile in realitate, ca altfel as fi ajuns o comunista indoctrinata cu ideea ca "tu trebuie sa te duci la facultate sa iei 10, sa nu iti ajuti colegii si sa fii numai pentru tine, sa te dai bine pe langa profesori si sa razbati in felul acesta". Bullshit. Si daca tot regret Jurnalismul si faptul ca azi nu sunt pe teren sa va transmit stiri de la pseudo-revolutia din Republica Moldova, mi-am facut acest blog in care va impartasesc idei tampite. Dar sunt ale mele si imi sunt ale naibii de dragi.
3. Regret ca nu sunt baiat. Am observat ca baietii nu se invidiaza atat de mult intre ei, se ajuta, dau noroc, beau impreuna, au spiritul de echipa mai dezvoltat decat noi. Cum nu sunt Naomi, am orientari sexuale normale, si pe langa parinti si tara, nu poti opta de dinainte daca vei fi baiat sau fetita, am imprumutat de la baieti simtul umorului, mai mult sau mai putin feminin, dorinta de a-mi ajuta neconditionat apropiatii, colegii, caterinca de la petreceri si... cam atat.
4. Regret ca nu stiu franceza. Cum cu o floare nu se face primavara, si 10-le din bac a fost acum 1000 de ani, am promis solemn ca din toamna ma apuc de DALF.
5. Regret ca nu am 1000 de euro in portofel acum. Asta pentru ca in fiecare luna imi balacaream salariul pe fel de fel de prostii: haine, genti pitzi (am una mov cu sclipici, gizas, ce minte aveam cand am luato-o?), pantofi din Mall (ca deh, am avut momente in tinerete cand eram si eu fudula). Dar cum unele vicii dauneaza grav sanatatii, anul acesta voi face economii, astfel ca pana in toamna sa am 1000 de euro in portofel. Si cum contabilitatea pe hartie pare promitatoare, cred ca am toate sansele, sa imi demonstrez ca se poate.
Care sunt top 5 lucruri pe care le regreti? Hai sa invatam fiecare din greselile celorlalti si sa cream o lume mai buna!
1. Regret ca m-am nascut in Romania. Asta e, parintii si tara nu ti le poti alege. Pana pe la vreo 18 ani, Bucurestiul mi se parea cel mai mirific loc de pe Pamant. Vazand apoi locuri mai civilizate, mai organizate, mai libere, mai primitoare, idealul meu s-a daramat. E uimitor cat de multe lucruri poti obtine cu un efort atat de mic, si ma refer aici la tot ce inseamna Parisul. Transport organizat si monitorizat, fluiditate in trafic, curatenie pe strazi, faptul ca la orice ora din zi si din noapte te simti in siguranta, lipsa gropilor, a strazilor neasfaltate etc. Daca as lasa-o pe buni in statia de metrou Gare de Lyon, sunt sigura ca in 20 de minute, s-ar orienta si ar sti sa ajunga la Chatelet. In schimb, daca as rataci-o pe undeva pe la Titan, nu garantez ca gaseste atat de repede drumul spre Pipera. Cum la Primaria Capitalei nu pot sa candidez, pentru ca nu vreau (ha ha, vedeti ce mare sunt :)) ), si cum sugestiile mele nu stiu daca ar fi bine venite, dupa ce termin Facultatea, vreau sa devin experta in limba franceza si in domenii care m-ar putea ajuta sa ajung cetatean francez. E o cale mai usoara decat a aduce propuneri aici. Obiectivele intermediare sunt in curs de finalizare.
2. Regret ca nu m-am dus la Jurnalism, si am preferat sa aleg Facultatea. Noroc ca m-am trezit la timp si mi-am gasit un job, sa imi dau seama cum stau lucrurile in realitate, ca altfel as fi ajuns o comunista indoctrinata cu ideea ca "tu trebuie sa te duci la facultate sa iei 10, sa nu iti ajuti colegii si sa fii numai pentru tine, sa te dai bine pe langa profesori si sa razbati in felul acesta". Bullshit. Si daca tot regret Jurnalismul si faptul ca azi nu sunt pe teren sa va transmit stiri de la pseudo-revolutia din Republica Moldova, mi-am facut acest blog in care va impartasesc idei tampite. Dar sunt ale mele si imi sunt ale naibii de dragi.
3. Regret ca nu sunt baiat. Am observat ca baietii nu se invidiaza atat de mult intre ei, se ajuta, dau noroc, beau impreuna, au spiritul de echipa mai dezvoltat decat noi. Cum nu sunt Naomi, am orientari sexuale normale, si pe langa parinti si tara, nu poti opta de dinainte daca vei fi baiat sau fetita, am imprumutat de la baieti simtul umorului, mai mult sau mai putin feminin, dorinta de a-mi ajuta neconditionat apropiatii, colegii, caterinca de la petreceri si... cam atat.
4. Regret ca nu stiu franceza. Cum cu o floare nu se face primavara, si 10-le din bac a fost acum 1000 de ani, am promis solemn ca din toamna ma apuc de DALF.
5. Regret ca nu am 1000 de euro in portofel acum. Asta pentru ca in fiecare luna imi balacaream salariul pe fel de fel de prostii: haine, genti pitzi (am una mov cu sclipici, gizas, ce minte aveam cand am luato-o?), pantofi din Mall (ca deh, am avut momente in tinerete cand eram si eu fudula). Dar cum unele vicii dauneaza grav sanatatii, anul acesta voi face economii, astfel ca pana in toamna sa am 1000 de euro in portofel. Si cum contabilitatea pe hartie pare promitatoare, cred ca am toate sansele, sa imi demonstrez ca se poate.
Care sunt top 5 lucruri pe care le regreti? Hai sa invatam fiecare din greselile celorlalti si sa cream o lume mai buna!
RSS Feed (xml)
Nu poti sa iti alegi sexul, parinti sau tara la nastere, dar poti sa alegi unde vrei sa traiesti o perioada/tot restul vietii ;)
RăspundețiȘtergere