Cum am invatat pentru primul examen

Stau si acum si-mi amintesc de vremuri dragi din liceu, de prin Kretzu, cand ma intorceam la Bucuresti cu trofeul de la Olimpiada, cand il santajam pe profu' de mate, pe Coji, sa imi dea un 10 pentru rezultatul de la ... contabilitate, cum eram chemata pe scena la serbarea de sfarsit de an, si aplaudata de colegi. Vremuri frumoase, pe care mi le-as dori inapoi, profesori pe care i-am indragit, si fosti colegi cu care daca se intampla sa ma intalnesc pe strada stau la o poveste, si ne minunam unii de altii cat ne-am schimbat (in bine).
Mai mult decat atat, acum 4 ani, pe vremea asta, era sfarsit de a XI-a, si dadeam examenul pentru bursa la Paris, si eram acolo, la avizier, prima pe lista...
Suntem in mai, 2009 si anul asta termin facultatea. Nu stiu daca asteptarile mele in privinta a ce am gasit aici au fost mult prea mari, sau poate nu am fost in stare sa ma adaptez...dar plec din ea cu un regret urias, si daca ar fi sa imi aleg acum alta facultate, cu siguranta nu as repeta greseala de a alege o universitate doar ca asa se spune peste tot, ca e de renume.
Mi se pare fantastic ca nu am invatat nimic nou in 3 ani, si ca toate visele pe care speram sa le gasesc aici, venind dintr-un liceu pe care l-as mai face de 1000 de ori s-au daramat, bucata cu bucata. Fantastic de rau. Si ce e si mai extraordinar e ca m-am tampit. Contabilitatea n-a mai fost aia pe care am invatat-o, conturile (pentru cunoscatori) de pasiv au devenit de activ, dar pe minus, marketingul a fost un fel de gluma proasta, predat la misto. Imi amintesc ca seminarul l-am facut cu un fost coleg de liceu, cu vreo 2-3 ani mai mare ca mine, care mi-a dat 5 (stiind ca imi bat restul colegilor de departe la fund) doar ca nu-i placea ca stiam prea multe. Faptul ca am fost altfel decat ceilalti, intrata pe locuri de olimpici, n-a contat pentru nimeni. Si mai mult decat atat, am avut sentimentul ca treaba asta chiar deranja.
Maine am examen. O carte de vreo 500 de pagini, teorii peste teorii, scrise in stil Mircea Badea, in care se critica la maxim sistemul politic si educational din Romania, si se precizeaza ca e un sistem bazat pe turnarea cu palnia in capul studentilor a teorii peste teorii, nepunandu-se accentul pe practica, gandire logica, creativitate. Paradoxal, examenul cere sa reproduci cuvant cu cuvant pasaje din carte. Desi m-am prostituat intelectual mult prea mult 3 ani, m-am fortat si am citit materia de examen, am facut rezumate, scheme si maine o iau de la capat. E oribil sa fiu de acord cu idei cu care nu ma identific, si pe care trebuie sa le reproduc. In consecinta, am iesit la cafea cu gagicile. Si m-am distrat maxim.
Mi-e dor de job si de colegi. Un lucru bun din facultatea asta a fost ca m-a plictisit in asa hal, incat m-am apucat de munca, si a fost cel mai bun refugiu pe care l-am gasit, un loc in care desi exista proceduri, imi pot atinge obiectivele in stilul meu: creativ, deschis, optimist. In care am invatat fara sa stiu pe dinafara teorii din carti exorbitant de scumpe ce inseamna spirit de echipa, eficienta, negociere, colaborare, cultura organizatorica...
Tineti-mi pumnii ca o sa am nevoie maine!!!