... cum au putut sa strice povestea. Da, in seara asta m-am uitat la "Ultimul tango la Paris"...
Un film excelent, vechi de prin '72, care a trebui sa stea ascuns 37 de ani pana sa il vad. Nu, nu a surclasat "Ucide-ma cu tandrete", dar mi-a dat ceva emotii. Un el si o ea se cunosc mai mult sau mai putin pe o strada, vor sa se mute cu chirie in acelasi apartament, la care nici unul nu e dispus sa renunte, si in contrazicerea lor, sa o numesc asa...si-o trag. Cat de naspa cu putinta, aproape imbracati, fara preludiu, fara lumanarele si fara prea multa vorbarie...Si a naibii situatie, nici nu vor sa isi stie numele unul celuilalt.
Diferenta dintre ei este izbitoare...el, vaduv la 45 de ani, cu o fosta sotie care nu a ezitat sa il insele (in timpul vietii, evident) cu un tip sters, care n-avea nici clasa si nici puterea sa ii semene. Ea, pe la vreo 20 si un pic de ani, nebuna, sexy, cu stari contradictorii specifice varstei.
De iubit ti-e greu sa iti dai seama ca se iubesc, majoritatea intalnirilor dintre ei (ca sa nu zic, toate) sunt intre cei 4 pereti, facand treburi care mai de care mai odioase, pardon kinky. Evident, in materie de sex.
Actiunea devine plictisitoare pe masura ce in scena apar alte personaje, rude, amici, un logodnic, fantoma fostei sotii, intalnirile inceteaza, ea sufera, el nu (e si normal, ce-i cu atatea sentimentalisme?)...si se revad pe strada, din intamplare, merg la un spectacol de tango, se fac de ras (sau ea il face pe el, mai degraba, asa ca un copil), el o iubeste, vrea sa ii afle numele...si moare ucis de mana ei.
Intr-adevar, din cultura franceza poti intelege framantari si nelinisti. Nu stiu cum fac altii, dar mie, cand ascult Patricia Kaas, mi se taie rasuflarea. Pe italieni, in schimb, n-o sa-i inteleg niciodata. Intr-adevar, bun filmul, expresiv si deosebit de curajos pentru perioada in care a fost facut, dar n-o sa inteleg niciodata de ce a trebuit sa moara... De ce nu s-ar fi putut termina cu scena aia cu felia de unt, ca o reintegrare in absolutul stapanirii celuilalt?
Un film excelent, vechi de prin '72, care a trebui sa stea ascuns 37 de ani pana sa il vad. Nu, nu a surclasat "Ucide-ma cu tandrete", dar mi-a dat ceva emotii. Un el si o ea se cunosc mai mult sau mai putin pe o strada, vor sa se mute cu chirie in acelasi apartament, la care nici unul nu e dispus sa renunte, si in contrazicerea lor, sa o numesc asa...si-o trag. Cat de naspa cu putinta, aproape imbracati, fara preludiu, fara lumanarele si fara prea multa vorbarie...Si a naibii situatie, nici nu vor sa isi stie numele unul celuilalt.
Diferenta dintre ei este izbitoare...el, vaduv la 45 de ani, cu o fosta sotie care nu a ezitat sa il insele (in timpul vietii, evident) cu un tip sters, care n-avea nici clasa si nici puterea sa ii semene. Ea, pe la vreo 20 si un pic de ani, nebuna, sexy, cu stari contradictorii specifice varstei.
De iubit ti-e greu sa iti dai seama ca se iubesc, majoritatea intalnirilor dintre ei (ca sa nu zic, toate) sunt intre cei 4 pereti, facand treburi care mai de care mai odioase, pardon kinky. Evident, in materie de sex.
Actiunea devine plictisitoare pe masura ce in scena apar alte personaje, rude, amici, un logodnic, fantoma fostei sotii, intalnirile inceteaza, ea sufera, el nu (e si normal, ce-i cu atatea sentimentalisme?)...si se revad pe strada, din intamplare, merg la un spectacol de tango, se fac de ras (sau ea il face pe el, mai degraba, asa ca un copil), el o iubeste, vrea sa ii afle numele...si moare ucis de mana ei.
Intr-adevar, din cultura franceza poti intelege framantari si nelinisti. Nu stiu cum fac altii, dar mie, cand ascult Patricia Kaas, mi se taie rasuflarea. Pe italieni, in schimb, n-o sa-i inteleg niciodata. Intr-adevar, bun filmul, expresiv si deosebit de curajos pentru perioada in care a fost facut, dar n-o sa inteleg niciodata de ce a trebuit sa moara... De ce nu s-ar fi putut termina cu scena aia cu felia de unt, ca o reintegrare in absolutul stapanirii celuilalt?
RSS Feed (xml)
trebuia sa il iei altfel,e o lume de detalii care altereaza starile pure,starile carnale,care pana la urma tot se manifesta oricum.
RăspundețiȘtergeremie mi s-a parut bestial filmul pentru ca e lipsit de micile amanunte care iti iau fluturii din stomac pe parcurs,nu e cliseu,e experienta la limita socialului in ceea ce priveste modul de dezvoltare al unei relatii.mai uita-te odata la el peste un timp,poate vezi un frumos diferit