Spiciles (aka speechless)

Ca sa imi parafrazez un coleg de la servici, pot spune ca ceea ce veti citi mai departe e foarte cul, colegul in cauza fiind si cel care a adus in discutie subiectul respectiv. Fiind o persoana careia ii plac regulile si principiile, tind sa amintesc un motto al revistei "Dacia literara" si anume "vom critica opera, iar nu persoana", iar in cele ce urmeaza nu personajul implicat este principalul, ci situatia in sine.
Un articol dintr-un ziar de pe la noi incerca sa rezolve o mare dilema, si anume "Cum am putut sa ma nasc atat de desteapta dintr-o mama asa saraca cu duhul?", dilema Oanei Zavoranu. Pe acelasi site, Oana Zavoranu mai mentiona: "Pentru prima oara in viata mea m-am simtit jignita ca am o asemenea mama. Chiar l-am intrebat pe Pepe cum am putut eu sa ma nasc atat de inteligenta dintr-o mama atat de saraca cu duhul, iar el mi-a răspuns prompt: "Oana, tu esti fata tatalui tau!". Cred ca mama ar fi bucuroasa daca eu as fi moarta. Are un caracter de c...t. Nu-mi vine sa cred cat e de penibila”.
Am inteles ca toata disputa dintre mama si fiica ar porni de la o mostenire destul de maricica pe care cele doua si-o disputa, insa, indiferent care ar fi motivul, nu consider ca un om se poate simti jignit ca are asemenea parinti. Tara in care te-ai nascut si parintii nu ti-i poti alege, lucru pe care l-am constatat. Nici eu si probabil nici multi dintre voi nu sunteti multumiti pe deplin de aceste doua lucruri, dar a te simti jignit ca ai un parinte (asa cum este el) incalca principii din cele mai vechi, principii religioase, etice...totul pentru o avere. Cu multe zerouri. Ca asa e in Romania, cu cat ai mai mult, cu atat vrei mai mult, cu atat esti in stare sa treci mai mult peste cadavre ca sa obtii ce vrei.
Iar intrebarea "cum am putut sa ma nasc eu atat de inteligenta dintr-o mama asa saraca cu duhul?" e mai mult decat retorica.