vineri, 8 mai 2009

Gagicile reloaded!

Da, azi e una din zilele alea care incep cum nu se poate mai prost. Pentru ca asa e natura umana, sau poate doar a mea, sa spun sau sa fac lucruri pe care le regret in secunda 2, si desi de o mie de ori mi-am spus ca nu mai reactionez sub impuls de moment si numar pana la 1000 inainte de a spune sau a face ceva, se pare ca cele 10-15 experiente care m-au invatat ca asa NU se face (adica e greseala maxima sa reactionezi dupa cum te taie capul, fara sa te gandesti putin) nu au fost suficiente. Nu despre asta e vorba. Pentru ca o chestie foarte desteapta din facultate, pe care am retinut-o, e ca pe nimeni NU intereseaza problemele noastre.
Si desi ziua a inceput prost, nu insist pe cauze... s-a terminat in mare stil. Pentru ca astazi a fost ziua in care gagicile s-au impacat si reunit pentru totdeauna. Despre Blondie stiti deja destule, este cea mai buna prietena a mea, si chit ca uneori sunt egoista si o fac sa se simta prost (ca asa e felul meu de a fi, mai fac boacane), nu as putea sa traiesc fara ea. Despre Mara si Andrada nu. Ele sunt celelalte 2 care intrgesc echipa si care imi amintesc de filmul "Totul despre sex". Inca nu am reusit sa inteleg care din ele interpreteaza un personaj anume, concluzia e una singura - eu sunt Samantha. Dupa aproape 5 luni in care nu ne-am vorbit (eu si Blondie pe o baricada, si ele pe cealalta), certandu-ne in ghilimele in trecut din motive stupide si mai mult sau mai putin pitzi, azi am ingropat orice urma de nostalgie si am reintregit echipa.
Si spun asta tuturor.
Pentru ca atunci cand cazi, cand o iei pe aratura, iar comportamentul tau iti pare strain si ai senzatia ca nu esti tu, asa cum mi se intampla mie in ultima vreme, ca nu stiu sa ma port si am reactii ciudate fata de oamenii la care tin, si sunt ca un copil care isi ia jucariile si pleaca, singurele persoane care iti dau doua dupa cap si iti accepta toate mizeriile de moment, iti sunt prietenii adevarati.
Si le iubesc pe toate 3 pentru ca nu m-au lasat sa cad. Si pentru ca mergem in cafenele de pitzi, si ma simt libera, si sunt capabila sa rad maxim de toate lucrurile care in urma cu cateva secunde ma faceau sa plang. Si pentru ca nu imi contrazic ideile, dar nici nu mi le sustin. Si pentru ca sunt singurele persoane care stiu adevarul, pe care eu il voi afla (conform juramantului de azi) in culmea betiziei care va fi pe Champs Elysees. Nu va spun despre ce adevar este vorba, ca o dau in diverse. Si daca stau bine sa ma gandesc, nici nu ma mai intereseaza.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu