Imi pare rau

Azi m-am intalnit cu o fosta colega de liceu, din intamplare, pe la Romana. Era in roba, venea de la festivitatea de absolvire a facultatii, impreuna cu prietenul ei, fost coleg de clasa si el cu mine. M-am bucurat extraordinar sa ii revad, asa cum ma bucur de fiecare data cand intalnesc un fost coleg de liceu. Chiar ne-am facut si niste poze, si am mai schimbat o vorba. Pentru prima data, vazand-o cu roba si cu diploma pe Flori (colega de care va spuneam), imi pare rau ca nu merg la festivitate, ca nu merg la bal si ca nu o sa am poze cu colegii mei si nici diploma din aceea scrisa frumos pe un fel de hartie care imita papirusul. Pentru prima data, stiu c-o sa imi fie dor, o sa-mi fie dor de seminariile si cursurile la care ma enervam din motive aiurea, o sa-mi fie dor de fiecare coleg care obisnuia sa imi strice ziua, sau caruia nu indrazneam sa ii cer un curs. Termin facultatea anul asta... O termin si ce? Nu am fost capabila in 3 ani sa creez un colectiv unit, si stiu ca as fi avut puterea, asa cum am dovedit-o de multe ori. Pur si simplu, nu am vrut. Si imi pare rau.
Si daca tot imi pare rau, trebuie sa imi para pana la capat, ca asa sunt eu, cand spun un lucru, nu obisnuiesc sa il las in coada de peste, iar daca e sa dau ceva din casa, dau tot, ca am cam lipsit de la lectia de diplomatie... imi pare rau ca am stricat prietenia cu un om foarte drag. Mi-e dor de mor de discutiile noastre atat de copilaresti de pe vremuri pana la ore tarzii, de repezeala cu care tratam anumite probleme, si mi-e dor de el. E trist, cel putin pentru mine, sau daca e sa merg mai departe, e chiar groaznic, ca un om caruia ieri ii povesteam totul sa fie azi doar un strain, pe care ma prefac ca nu il cunosc, si caruia nu ii mai raspund la mailurile amuzante, nu pentru ca nu mi-as dori asta din tot sufletul, ci pentru ca mi-e frica sa nu imi degradez si mai rau imaginea in fata lui. Si ce e cel mai dureros nu e ca prietenia noastra s-a stricat, ci ca am stricat-o eu, iar daca din intamplare va citi toate astea vreodata (desi nu stiu cat de des sau daca mi-a citit vreodata blogul), as vrea sa ii spun ca imi pare rau. Si ca in sufletul meu nu s-a schimbat nimic. Si ca mi-e dor de el.